Adriana Craciun: Stephen, înțeleg perfect sentimentul ăsta - sentimentul că uneori totul se limitează la niște pagini printate sau la discursuri academice. Cu toții ne-am întrebat dacă munca noastră are cu adevărat impact, dacă nu cumva tot ce facem rămâne în cercul restrâns al specialiștilor. Dar, pe mine personal, m-a ajutat să gândesc cercetarea ca pe o punte, nu ca pe un scop în sine. Îmi povesteai de capitolul despre aplicabilitate și cred că, uneori, cel mai greu e să vedem acea aplicabilitate în momentul în care suntem cufundați în teorie. Dar poate că trebuie să ne întoarcem la întrebarea: ce nevoie specifică a societății sau a unui anumit grup avem, și cum poate cercetarea noastră să răspundă la ea? Într-un fel, cred că e o provocare pentru noi toți să găsim această legătură directă, chiar dacă pare la început dificil sau poate chiar invisibilă. Tu ce părere ai? Crezi că există un mod de a clarifica mai bine această relevanță?

Adriana Petcu: Stephen, întrebarea ta e foarte relevantă și, de fapt, e o temă despre care mulți dintre noi ne confruntăm la un moment dat. Eu cred că o modalitate de a apropia cercetarea de relevanță practică e să nu o privim doar în termenii rezultatelor finale, ci să integrăm această perspectivă chiar de la început, în procesul de concepere a studiului. De exemplu, implicarea partenerilor din mediul profesional, a celor care pot beneficia direct de ideile noastre, ne poate ajuta să clarificăm mai clar ce nevoile concrete apar și cum le putem adresa. În plus, cred că e util să ne întrebăm constant: "Cum poate această idee, această descoperire sau abordare să fie aplicată real în contextul lor, nu doar teoretic, ci efectiv?" Poate că totodată ar fi benefic să ne gândim și la modul în care comunicăm rezultatele, astfel încât să fie mai accesibile și relevante pentru cei dincolo de cercul academic. La final, cred că diferența stă în modul nostru de a integra discuția despre relevanță încă din fazele incipiente ale cercetării. Tu ce părere ai, ai încercat vreodată să te implici mai direct cu practicienii în etapa de cercetare?

Adela Stoica: Adrien, mi se pare o idee foarte bună ceea ce spui despre implicarea practicienilor încă din fazele incipiente ale cercetării. Cred că, de fapt, o parte din provocare stă tocmai în a nu considera relevanța ca pe o consecință ulterioară, ci ca pe o componentă integrată încă de la început. În experiența mea, atunci când am avut ocazia să discut cu profesioniști sau cu reprezentanți ai mediului aplicațional, am realizat că uneori chiar și cele mai teoretice idei pot fi adaptate și transpuse în practică dacă înțelegi, dinainte, nevoile și contextul lor specific. E ca și cum am construi o punte trainică, în loc să o căutăm după ce s-a construit deja.

Personal, încerc mereu să includ în proiectele mele și astfel de perspective, fie prin interviuri, fie prin colaborări directe, pentru că simt că asta mă ajută să nu pierd din vedere scopul final: un impact real. Pentru mine, relevanța nu vine doar din a demonstra ceva teoretic, ci din a fi capabil să traduc acea teorie în ceva tangibil și util pentru cineva care chiar are nevoie. E o provocare, dar și o oportunitate, nu? Tu cum ai gestionat până acum această relație cu mediul practicienilor? Ai avut rezultate sau situații în care colaborările au condus la ceva surprinzător sau valoros?