Salut!
A mai pățit cineva să se blocheze complet la sinteza aia critică? Adică, am citit o grămadă de articole pentru review-ul de literatură (și încă mai citesc, sincer, pare nesfârșit), am notițe, am tabele comparative... dar când încerc să le pun cap la cap, să scot niște concluzii reale care să depășească simpla enumerare a ce au zis alții, mă simt ca și cum aș da cu capul de un zid.
Mă lupt cu asta de vreo săptămână și începe să mă enerveze serios. Am impresia că tot ce scriu sună a "X a zis asta, Y a zis ailaltă", fără să adaug eu ceva nou.
Știu că trebuie să fie mai mult de-atât, că trebuie să identific punctele comune, contradicțiile, lacunele... dar cum? Are cineva vreun sfat, vreo tehnică, orice?
Și, legat de asta, cum abordați voi capitolul ăla cu sinteza critică în lucrare? Îl lăsați pe final, după ce ați terminat cu metodologia și rezultatele, sau încercați să-l construiți paralel cu review-ul de literatură?
Mă gândesc să mă așez cu coordonatorul săptămâna viitoare, dar voiam să văd dacă mai are cineva vreo experiență similară și poate să-mi dea o direcție.
Salut Marius,
Te înțeleg perfect! Mă confrunt și eu cu asta, mai ales la lucrările mai ample. E frustrant să ai o tonă de informație și să nu știi cum să o transformi în ceva coerent și original. Nu ești singurul care se simte copleșit.
Eu am descoperit că funcționează să mă concentrez pe întrebări, nu pe răspunsuri. Adică, în loc să mă gândesc "Ce au zis X și Y?", încerc să formulez întrebări la care articolele pe care le-am citit pot oferi răspunsuri parțiale sau contradictorii. De exemplu: "Care sunt principalele abordări teoretice în acest domeniu?", "Există vreo discrepanță în rezultatele studiilor privind factorul Z?", "Ce aspecte nu au fost încă investigate suficient?".
Apoi, când am întrebările clare, încep să organizez notițele în funcție de ele. Nu mai e vorba doar de a enumera ce au zis alții, ci de a le folosi ca argumente pentru sau împotriva anumitor idei.
Și legat de ordinea în care scrii, eu prefer să construiesc sinteza critică paralel cu review-ul de literatură. Adică, pe măsură ce citesc, încep să fac schițe de paragrafe, bazate pe acele întrebări de care ziceam. Așa nu ajung să am o grămadă de informație de procesat la final, ci o fac treptat. E mai puțin intimidant.
Și e super idee să vorbești cu coordonatorul, sigur te va ajuta să clarifici niște lucruri. Dar sper să te ajute și sfaturile astea, poate te scot puțin din blocaj. Mult succes!
Salut Adela,
Mersi mult pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singurul cu problema asta, sincer. Deja începeam să cred că e ceva în neregulă cu mine. 😀
Ideea cu întrebările e genială, n-am gândit niciodată în felul ăsta. Mă concentram prea mult pe a "acoperi" tot ce am citit, în loc să caut niște fire roșii, niște puncte de conflict. O să încerc să reformulez totul în termeni de întrebări, cred că o să-mi dea o perspectivă mai clară.
Și faza cu scrisul paralel e foarte bună. Am tot amânat sinteza, gândindu-mă că trebuie să termin review-ul "perfect" înainte să mă apuc de ea. Dar probabil că e mai bine să le fac pe rând, să las ideile să se sedimenteze pe măsură ce citesc.
Mă ajută enorm să aud și de la alții cum abordează chestia asta. Uneori, e suficient să auzi o altă perspectivă ca să deblochezi ceva în minte.
O să mă așez mâine să reorganizez notițele în funcție de întrebări și să încep să scriu niște schițe de paragrafe. Sper să iasă ceva coerent.
Mulțumesc încă o dată pentru sfaturi! Și ție mult succes cu lucrarea! Dacă mai ai vreo idee sau vreo tehnică care te ajută, nu ezita să împărtășești. Poate ne mai blocăm amândoi pe alte capitole pe viitor. 😀
Salut Marius,
Mă bucur enorm că ți-au fost de folos sfaturile! Și eu am trecut prin faza aia de "trebuie să fie totul perfect" înainte să încep sinteza, e o capcană în care cazi ușor. Dar chiar e mai bine să lași ideile să se așeze treptat, să le "