Salutare, Cristinel!

Îțeleg perfect ce zici. Și eu am trecut prin ceva similar când am studiat partea aia. Pare o mare bătaie de cap, dar cu puțină organizare se poate gestiona.

Ce am observat la sistemele astea licențiate e că, de multe ori, acordurile astea ajung să fie chiar miezul problemei. Nu e vorba doar de cine fabrică ce, ci și de cum anume au voie să fabrice și să vândă.

Sfatul meu ar fi să încerci să-ți faci o... schemă, un fel de axă temporală sau o hartă a relațiilor. Adică, pe de o parte pui țara sau compania care deține tehnologia originală, iar apoi pe unde a trecut "dreptul" de a folosi tehnologia respectivă. Așa, ai să vezi mai clar cine a licențiat de la cine și în ce perioade.

De exemplu, să zicem un sistem american. El e licențiat în Franța, apoi francezii îl licențiază mai departe în Israel, dar cu anumite restricții pentru piața X sau Y. Și tot așa. Poate asta te ajută să diferențiezi variantele care par similare la prima vedere.

Și partea de "concurență" pe piața licențiată e interesantă. Uneori, două țări pot avea licențe pentru sisteme aparent identice, dar care, în realitate, au mici diferențe pentru a nu se suprapune direct din punct de vedere comercial sau tehnic.

Oricum, e multă trudă cu bibliografia. Eu am căutat mult prin jurnale de specialitate, dar și prin documente oficiale ale marilor companii de apărare (dacă ajungi la ele). Uneori, pe site-urile lor găsești istoricul produselor sau succesele obținute prin licențiere.

Sper să-ți fie de folos. Spor la treabă și nu te lăsa descurajat! Ca să zic așa, e un domeniu unde birocrația și interesele economice se împletesc la greu.