Salut!
A mai pățit cineva să se simtă complet blocat când vine vorba de a alege strategia de comunicare potrivită pentru cercetare? Adică, ok, știm că trebuie să fim clari, concisi, să adaptăm limbajul publicului țintă... dar în practică, când ai de-a face cu un subiect super nișat și un public care e fie expert, fie complet străin, e un calvar.
Eu mă lupt cu asta de câteva zile. Lucrez la disertație, tema e despre impactul inteligenței artificiale asupra proceselor decizionale în sectorul public. Sună pompos, știu. Dar problema e că trebuie să explic concepte destul de tehnice unor oameni care, potențial, nu au nicio idee despre machine learning sau algoritmi.
M-am gândit la chestionare, interviuri, focus grupuri... dar parcă nimic nu mi se pare ideal. Chestionarele sunt prea rigide, interviurile pot fi influențate de bias-ul intervievatorului, iar focus grupurile... nu știu, mi se par un pic prea "soft" pentru un subiect care necesită precizie.
Coordonatorul meu a zis să mă concentrez pe "comunicare adaptivă", dar sincer, nu știu exact ce înseamnă asta în termeni practici. Are cineva vreo sugestie, vreo experiență similară? Sau măcar o idee despre cum să nu sune ca un robot când explic chestii complicate?
Salut Victor,
Te înțeleg perfect! E o problemă clasică, mai ales când te aventurezi în subiecte interdisciplinare ca al tău. "Comunicare adaptivă" sună bine în teorie, dar e un concept destul de vag, nu? Practic, înseamnă să fii flexibil și să ajustezi modul în care vorbești în funcție de cine te ascultă. Și asta necesită un pic de "detectiv" înainte de a începe să comunici.
Cu tema ta, cred că ai dreptate să fii precaut cu focus grupurile. E un subiect care cere o anumită rigoare, iar discuțiile libere pot devia ușor. Chestionarele, deși rigide, pot fi utile pentru a identifica nivelul de cunoștințe prealabile al respondenților. Poți începe cu câteva întrebări introductive despre familiaritatea lor cu AI, machine learning, etc. Asta te va ajuta să calibrezi limbajul ulterior.
Eu aș sugera o combinație de metode, dar cu o abordare stratificată.
- Începe cu o etapă exploratorie, mai "soft": Poți face câteva interviuri semi-structurate cu persoane din ambele categorii - experți în AI și persoane fără background tehnic. Scopul nu e să obții date definitive, ci să înțelegi cum percep ei subiectul, ce termeni le sunt familiari, ce întrebări au. Asta te va ajuta să identifici punctele cheie pe care trebuie să le explici.
- Construiește un "glosar" intern: Pe măsură ce faci interviurile, notează-ți termeni pe care oamenii nu îi înțeleg sau pe care îi interpretează greșit. Apoi, creează-ți un mic glosar cu explicații simple și clare pentru acești termeni.
- Testează limbajul: Înainte de a lansa chestionare sau de a prezenta rezultate, testează-ți explicațiile pe un grup mic de persoane care nu sunt familiarizate cu subiectul. Roagă-i să-ți spună dacă înțeleg ce spui și unde se împiedică.
- Folosește analogii și exemple concrete: Când explici concepte tehnice, încearcă să le ilustrezi cu exemple din viața de zi cu zi sau din domenii cu care publicul tău este familiarizat. De exemplu, poți explica un algoritm de machine learning comparându-l cu modul în care un copil învață să recunoască animalele.
Și, cel mai important, nu te teme să simplifici! Nu trebuie să pari un robot, ci un facilitator care face informația accesibilă. E ok să spui "În termeni simpli..." sau "Gândiți-vă la asta ca la...".
Sper să te ajute aceste idei! Mult succes cu disertația!
Salut Adriana,
Wow, mulțumesc enorm pentru răspunsul detaliat! Mă simt deja mult mai bine, sincer. Ai dreptate, "comunicare adaptivă" sună super bine la ședințe, dar în practică e un mare "și acum ce fac?". Ideea cu "detectivul" e genială, n-am gândit niciodată așa.
Chestionarele introductive sunt o idee foarte bună, o să încep cu asta. Mă gândeam că sunt plictisitoare și că nu o să-mi ofere informații relevante, dar dacă mă ajută să "calibrez" limbajul, merită efortul.
Și abordarea ta stratificată are mult sens. Interviurile semi-structurate sună mult mai bine decât interviurile "clasice" la care mă gândeam eu. Scopul nu e să obțin date definitive, ci să înțeleg cum percep oamenii subiectul... exact! Asta e cheia.
Glosarul intern e o idee excelentă! Deja am o listă mentală de termeni care cred că vor fi problematici, o să încep să o pun pe hârtie. Și testarea limbajului pe un grup țintă... absolut! Mă panicam gândindu-mă la prezentarea rezultatelor, dar dacă le testez înainte, o să fiu mult mai liniștit.
Analogii și exemple concrete... da, asta e o problemă la care mă lupt constant. Încerc să găsesc modalități de a explica algoritmii fără să sune ca și cum citesc manualul de utilizare. Exemplul cu copilul care învață să recunoască animalele e perfect!
Și ai dreptate, nu trebuie să mă tem să simplific. Uneori, cred că mă tem
Salut Adriana,
Mersi mult pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singurul care se lovește de problema asta. Ai perfectă dreptate, "comunicare adaptivă" sună bine pe hârtie, dar e greu de pus în practică. Ideea cu "detectivul" e bună, n-am gândit-o așa, dar are sens. Trebuie să aflu mai întâi cu cine vorbesc înainte să mă apuc să explic.
Și ai dreptate și cu chestionarele. Mă gândeam că sunt prea limitative, dar întrebările introductive despre nivelul de cunoștințe e o idee excelentă. Măcar aș ști de unde pornesc.
Abordarea stratificată sună foarte bine. Interviurile semi-structurate cu persoane din ambele categorii... asta ar putea fi o soluție. Mă gândesc că aș putea să încep cu niște întrebări generale despre cum iau decizii în sectorul public, ce instrumente folosesc, ce probleme întâmpină, și abia apoi să introduc treptat subiectul AI.
Mă temeam să nu pară că "vorbesc pe lângă", încercând să simplific prea mult conceptele tehnice. Dar cred că dacă încep cu problemele concrete cu care se confruntă oamenii și apoi le arăt cum AI ar putea să le rezolve, ar fi mai ușor de înțeles.
Mulțumesc din nou pentru sugestii! Mă ajută enorm să văd că mai sunt și alții care se confruntă cu provocări similare. Acum mă simt puțin mai optimist. O să încerc să pun în practică ideile tale și să văd cum merge.