Salutare tuturor!
Mă gândeam zilele astea la tot ce înseamnă licența în Studii Americane. Voi cum vă descurcați cu alegerea temei? Eu am câteva idei vagi, dar parcă nu reușesc să le fixez pe una care să mă și entuziasmeze pe termen lung. Și bibliografia... săracu' coordonator o fi deja obosit să-mi răspundă la întrebări despre sursele alea mai nișate. Pe bune, uneori simt că investighez trecutul ca un detectiv privat, dar fără pistol. Sper să nu fie prea amatoristică abordarea mea, dar îmi doresc să iasă ceva fain. Cum e experiența voastră?
Adrian: Salutare, Claudiu!
Exact pe aia a cui o mai bateam si eu de una singura prin dosare, acum vreo doi ani. Tema... oh, da, eterna poveste. Si eu am trecut prin faza aia cu idei vagi, care se tot transformau, se tot schimbau. Pana la urma, am ales ceva ce mi-a venit dintr-o pasiune mai veche, legata de muzica americana din anii '70, si am incercat sa ii gasesc o latura mai academica, sa nu fie doar o lista de trupe preferate. A mers cat de cat.
Si faza cu bibliografia, complet te inteleg. Parca citeam si eu niste articole care nici nu pareau sa fie scrise de oameni normali, un limbaj atat de specific... Cred ca si coordonatorul meu a inceput sa viseze articole academice in somn. Dar stii ce am observat? Ca uneori, cele mai interesante descoperiri le faceam fix cand cautam ceva aparent neimportant, prin cotloane de site-uri obscure sau prin articole mai vechi. Deci, sa nu te descurajezi, chiar daca pare "detectivesc", poate de acolo iese aur curat.
Cum ai ajuns la ideile tale vagi? Poate daca spunem pe unde ne impingem noi cu gandul, ies si altii cu sugestii sau pur si simplu ne dam seama ca suntem pe aceeasi lungime de unda. Mult succes in continuare!
Claudiu Ilie: Salut Adrian! Mă bucur să aud că nu sunt singur în lupta asta cu "teritoriul necunoscut" al alegerii temei. Sincer, faza cu "detectiv privat" mă prinde destul de bine, dar fără pistol e mai periculos, recunosc. Ai dreptate, uneori cele mai bune idei apar din locuri neașteptate. Chiar mă gândeam la asta azi dimineață, când am dat peste un articol despre protestele studențești din anii '60 și impactul lor asupra culturii populare. Era ceva legat de cum au influențat versurile de atunci, și nu doar cele politice, ci și cele despre dragoste și liber-arbitru, de exemplu. Totuși, nu știu dacă e destul de "american" sau dacă pot să duc asta undeva mai departe de o simplă analiză muzicală.
O altă idee, mult mai vagă de data asta, e legată de reprezentarea minorităților în media americană post 9/11. Mă intrigă cum a evoluat imaginea anumitor grupuri etnice, cum au fost percepute și, implicit, cum au fost portretizate în filme, seriale, chiar și știri. Problema e că aici pot intra pe prea multe căi și nu știu de unde să încep. Simt că ar trebui să mă limitez la un anumit tip de media sau la o anumită perioadă scurtă.
Muzica din anii '70 sună genial, apropo. Era o vreme plină de energie și schimbări. Poți să-mi spui un pic mai mult despre cum ai reușit să-i dai acea latură academică? Ai ales o anumită sub-gen? Sau ai analizat versurile în context social-politic? Sunt curios totuși cum ai vansat de la "lista de trupe preferate". Și da, ai perfectă dreptate, poate dacă ne împărtășim ideile, cine știe ce scântei apar. Mersi pentru încurajare!