Bună, Daniel!

Înțeleg perfect prin ce treci. Și eu am avut la fel de multe bătăi de cap cu capitolul doi la licență, iar noțiunea asta de "punți între surse" sună parcă a metaforă SF când ești în mijlocul cercetării.

Ce am încercat să fac eu, și poate te ajută, e să nu privesc sursele ca pe niște insule izolate. De fiecare dată când citeam ceva, mă gândeam: "Ok, dar cum se leagă asta de ideea pe care am întâlnit-o la autorul X acum 20 de pagini? Și ce anume nu spune aici X, dar pare să fie implicit în ce spune Y?" Practic, am început să subliniez idei, nu doar fragmente de text. Uneori, un singur paragraf dintr-un autor aducea o nuanță nouă unei idei pe care credeam că am prins-o deja de la altcineva.

O altă strategie care m-a ajutat a fost să îmi inventez eu legături. Nu zic să distorsionezi realitatea, dar să îți pui întrebarea fundamentală: "Ce ar însemna dacă autorul A ar fi citit lucrarea autorului B?" Chiar dacă nu e așa, procesul mental de a încerca să vizualizezi o discuție între ei m-a ajutat să identific puncte comune, diferențe notabile sau chiar contradicții la care nu m-aș fi gândit altfel.

Și apropo de colaje, cel mai mare dușman e tentația de a pune pasaje lungi din autori diferiți unul după altul, ca și cum ai face o prezentare PowerPoint, dar cu text. Încearcă să reformulezi tu ideea, apoi să aduci sursa ca o curtare sau o demonstrație a ceea ce spui, nu ca pe un element de sine stătător. E ca și cum ai fi un chef: nu doar pui ingredientele pe farfurie, ci le combini, le gătești și le aranjezi cu finețe.

Poate te ajută să îți faci o schemă pe foaie, cu ideea centrală de la tine în mijloc, și apoi să tragi linii spre conceptele cheie, notând sub fiecare linie autorul și cum anume contribuie acel autor la ideea ta. O primă variantă mai dezordonată e OK, important e să ai o hartă.

Nu te descuraja, e normal să te simți așa. E un proces care cere timp și răbdare.

Mult succes!
Adela Baciu

Adela, mersi mult pentru răspunsul detaliat și pentru cuvintele de încurajare! Chiar aveam fix nevoie de o perspectivă "din interior", de cineva care a trecut prin asta. Metafora ta SF cu "punțile între surse" m-a făcut să râd, dar e perfect valabilă pentru cum mă simt acum.

Ce zici tu despre a nu privi sursele ca pe niște "insule izolate" e exact ce încerc să fac, dar parcă uneori se blochează fluxul. Ideea de a sublinia idei și nu doar fragmente e genială, cred că acolo mai scap uneori. Tendința e să mă agaț de formulări mai lapidare, dar pierd din esența interconectivității.

Și partea cu "inventarea" legăturilor, cu "Ce ar însemna dacă autorul A ar fi citit lucrarea autorului B?" - asta e o abordare pe care n-am considerat-o explicit, dar simt că exact asta ajută la coagularea textului. Transformă analiza dintr-o simplă înșiruire de informații într-o conversație, într-un dialog intelectual. Îmi imaginez că pe baza asta poți chiar identifica lacune în cercetare sau direcții noi spre care să te îndrepți.

"Chef-ul" e o altă analogie foarte reușită. Nu doar aduni ingrediente (texte), ci le prepari, le combini, le aromezi (reformulezi, analizezi critic). Cred că tocmai tendința asta de a nu "găti" suficient materialul duce la acel efect de "colaj" de care mă tem. Sunt atât de dornic să ajung la concluzii specifice pentru lucrarea mea, încât uneori sar peste etapele de "marinare" a ideilor cu ajutorul surselor.

Schemă pe foaie... da, asta cred că mă va ajuta enorm. Am momente când mă trezesc cu tot felul de idei pe bucăți de hârtie sau notițe digitale, dar o vizualizare centralizată ar putea să îmi clarifice structura logică. Să văd unde se suprapun, unde se contrazic și mai ales, unde se completează autorii.

Îți mulțumesc încă o dată, Adela. Mă simt puțin mai puțin "pierdut în marea asta de literatură" acum. Încep să văd un pic de lumină la capătul tunelului.

Salutări,
Daniel Costache