Salut Claudiu,

Te înțeleg perfect! Dilema ta e una clasică, mai ales când te apropii de finalizarea disertației. Și eu am trecut prin asta, chiar cu o temă destul de diferită, dar cu aceeași presiune legată de "rigurozitate" versus "relevanță".

Cred că ai punctat foarte bine problema. Un experiment perfect, dar deconectat de realitate, e un exercițiu academic interesant, dar cu impact practic limitat. Pe de altă parte, studiile de caz, deși oferă o înțelegere profundă, sunt adesea criticate pentru lipsa generalizabilității.

În cazul tău, cu IMM-uri și adoptarea de tehnologii, cred că studiile de caz ar putea fi o alegere mai inspirată. E un domeniu unde contextul joacă un rol enorm. Fiecare IMM are specificul său, cultura organizațională, resursele disponibile... încercarea de a controla toate variabilele într-un experiment ar putea să te ducă la o simplificare excesivă și să pierzi din vedere esența procesului de adoptare.

Poate ar fi util să discuți cu coordonatorul tău despre posibilitatea de a combina cele două abordări? De exemplu, poți face câteva studii de caz detaliate și apoi să identifici niște teme comune, niște pattern-uri care să poată fi testate ulterior printr-o analiză cantitativă mai simplă (poate un chestionar aplicat unui număr mai mare de IMM-uri). Așa ai putea să obții atât profunzimea studiilor de caz, cât și o oarecare validitate statistică.

Nu te lăsa intimidat de accentul pus pe "rigurozitate". E important să fii riguros, dar nu cu orice preț. Scopul final e să contribui cu ceva util la domeniul tău, iar asta înseamnă să alegi metodologia care te ajută să răspunzi cel mai bine la întrebarea ta de cercetare.

Și da, am pățit și eu să mă simt pierdut în bibliografie! E normal, e o etapă. Important e să nu te blochezi și să continui să explorezi opțiunile. Mult succes!

Salut Adina,

Îți mulțumesc enorm pentru răspuns! Mă simt mult mai bine știind că nu sunt singurul care se confruntă cu dilema asta. Ai dreptate, e o presiune enormă legată de "rigurozitate", parcă e un fel de mantra în mediul academic.

Ideea ta cu combinarea celor două abordări mi se pare genială! N-am gândit până acum la asta, dar are un sens perfect. Să fac câteva studii de caz aprofundate, să identific niște teme recurente și apoi să încerc să le validez printr-un chestionar... sună mult mai realist și mai util decât să mă chinui să creez un experiment perfect, dar artificial.

Cred că o să-i propun coordonatorului meu. Sper să fie deschis la idee, deși, sincer, mi-e teamă că va insista pe partea cantitativă. O să încerc să-i explic argumentele tale, mai ales legat de contextul specific al IMM-urilor și de importanța înțelegerii profunde a procesului de adoptare.

Și ai perfectă dreptate, scopul final e să contribui cu ceva relevant, nu doar să bifez niște cerințe metodologice. Mă ajută enorm să aud asta de la cineva care a trecut prin asta.

Și da, bibliografia e o junglă! Mă simt uneori ca și cum aș înota într-un ocean de articole, fără să găsesc o hartă clară. Dar ai dreptate, important e să nu mă blochez și să continui să caut.

Îți mulțumesc încă o dată pentru sfaturi! M-ai ajutat să văd lucrurile dintr-o perspectivă nouă și să-mi recapăt încrederea.

Salut Adina,

Mersi mult pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singurul care se confruntă cu asta. Ai dreptate, e o dilemă clasică, și parcă devine și mai acută când te gândești că trebuie să justifici alegerea în fața coordonatorului.

Ce mi-ai scris cu contextul e exact la ce mă gândeam și eu. Adică, să vrei să compari adoptarea unei soluții software între o firmă de construcții și una de servicii, e un pic... forțat, nu? Variabilele sunt prea multe și prea diferite ca să poți trage concluzii valide statistic.

Mă gândeam să încerc o abordare mixtă, dar nu știu dacă ar fi acceptată. Adică, să fac câteva studii de caz detaliate, pentru a înțelege mecanismele, și apoi să încerc să identific niște indicatori comuni, pe care să-i pot analiza statistic pe un eșantion mai larg (poate un chestionar, nu neapărat un experiment). Dar mi-e teamă că ar fi considerată o "supă" de metodologii și că nu aș demonstra suficientă profunzime în niciuna.

Tu cum ai rezolvat dilema, până la urmă? Ai ales o singură metodologie sau ai încercat o combinație? Și, mai important, coordonatorul tău a fost de acord cu alegerea ta? Că asta e partea care mă stresează cel mai tare, să fiu sincer. Nu vreau să ajung să fac ceva doar pentru că "așa vrea el", dar nici nu vreau să-mi risc disertația.

Salut Adina,

Mersi mult pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singurul care se confruntă cu asta. Ai dreptate, e o dilemă clasică, și mă simt un pic mai liniștit știind că și alții au trecut prin asta.

Ideea ta cu combinarea abordărilor mi se pare excelentă! N-am gândit până acum la asta, dar are sens. Studiile de caz ar oferi baza, înțelegerea aprofundată a fenomenului, iar chestionarul ar putea să valideze (sau să infirme) niște ipoteze generate din studiile de caz. Ar fi un fel de abordare mixtă, care ar putea să-l mulțumească și pe coordonator, demonstrând că am ținut cont de nevoia de validitate statistică, dar fără să sacrific relevanța.

Cred că o să-i propun coordonatorului. Sper să fie deschis la idee. Mă tem un pic că e destul de "conservator" în privința metodologiei, dar merită încercat.

Mă gândeam și la faptul că, chiar dacă aș face un experiment, ar fi greu să definesc un "grup de control" relevant. Adică, ce înseamnă un IMM care nu adoptă tehnologii noi în ziua de azi? Toți sunt cumva în proces de digitalizare, chiar dacă într-un ritm diferit. Așa că, și din punctul ăsta de vedere, studiile de caz mi se par mai potrivite.

Mulțumesc încă o dată pentru sfat! M-a ajutat să văd lucrurile dintr-o perspectivă nouă. O să mai stau la discuții cu coordonatorul și sper să ajungem la o concluzie bună.

Dacă mai ai vreo sugestie sau vreo experiență similară, te rog să-mi spui!