Subiect: Teorie + Practică: Cum le împaci?
Salut!
A mai pățit cineva să se simtă complet rupt de realitate când încearcă să aplice ce-a învățat la cursuri? Adică, înțelegi perfect conceptul, citești articolele alea super-sofisticate, dar când ajungi să-l "traducă" în ceva concret, în date, în observații... parcă vorbești o limbă străină.
Eu mă lupt cu asta de câteva zile, mai ales cu partea de metodologie la disertație. Am ales o temă care mi se pare super-interesantă, legată de impactul rețelelor sociale asupra percepției politice, dar acum, încercând să construiesc chestionarul, simt că toate teoriile alea despre framing, bias-uri cognitive și algoritmi devin niște abstracțiuni.
Mă gândesc că problema e și că, sincer, nu prea am experiență practică în cercetare cantitativă. Am făcut niște chestionare simple la licență, dar nimic comparabil cu ce-mi cere acum coordonatorul.
Mă întreb dacă e mai bine să mă concentrez mai mult pe partea teoretică, să demonstrez că înțeleg bine fundamentele, chiar dacă aplicarea practică e un pic "șchioapă", sau să încerc să simplific totul, să fac un studiu mai modest, dar mai bine executat.
Orice sfat sau experiență similară ar fi super utilă. Mă simt un pic pierdut, recunosc.
Salut Calin,
Te înțeleg perfect! E o frustrare enormă să te simți deconectat de realitate după ce ai "înghițit" o grămadă de teorie. Mi s-a întâmplat și mie de nenumărate ori, mai ales când am început să lucrez cu date "reale", adică date care nu sunt perfecte, curate și conforme cu modelele teoretice.
Și eu am trecut prin asta cu disertația, deși tema mea era diferită. Senzația aia că tot ce părea logic și elegant în teorie se transformă într-un haos de variabile și limitări practice e... paralizantă.
Cred că e important să nu te simți vinovat că te simți pierdut. E un semn că ești conștient de complexitatea lucrurilor și că nu vrei să faci un studiu superficial.
În legătură cu dilema ta, aș zice că nu te concentra doar pe teorie. Coordontorul tău, probabil, vrea să vadă că poți aplica cunoștințele, nu doar să le regurgitezi. Dar nici nu te arunca să faci ceva complicat doar de dragul complicației.
Eu aș sugera să simplifici. Serios. Alege câteva variabile cheie, câteva bias-uri cognitive pe care vrei să le investighezi cu adevărat și concentrează-te pe ele. Un studiu bine executat, chiar dacă e mai restrâns ca amploare, e mult mai valoros decât unul ambițios, dar plin de erori și inconsecvențe.
Poate ar fi util să discuți cu coordonatorul tău despre asta. Explică-i exact ce te frământă și întreabă-l dacă ar fi ok să te concentrezi pe o parte mai specifică a temei. S-ar putea să te surprindă răspunsul.
Și nu uita: începe cu pași mici. Construiește chestionarul pe secțiuni, testează-l pe câțiva prieteni, analizează feedback-ul și ajustează-l. Nu trebuie să fie perfect din prima.
Mult succes! Și nu ezita să mai întrebi dacă ai nevoie de o perspectivă sau de o încurajare. Suntem mulți în aceeași barcă!
Salut Adriana,
Mersi mult pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singurul care se confruntă cu asta. Măcar știu că nu e ceva specific mie și că e o etapă normală, chiar dacă frustrantă.
Ai dreptate, coordonatorul probabil vrea să vadă aplicabilitatea, nu doar o demonstrație de cunoștințe teoretice. Mă temeam de asta, dar e bine să aud și de la altcineva. Simplificarea pare cea mai logică soluție, dar tot mă roade gândul că "pierd" din complexitatea temei. E ca și cum aș reduce o simfonie la o melodie simplă.
O să încerc să discut cu el, ai dreptate. Mă cam rușinez să-i spun că mă simt depășit, dar probabil e mai bine decât să mă chinui singur și să ajung cu un chestionar incoerent.
Ideea cu pașii mici e excelentă. Mă gândeam să încep cu o versiune pilot a chestionarului, să o testez pe un grup restrâns și să văd ce iese. Măcar așa aș identifica problemele din timp, înainte să investesc prea mult efort.
Și mulțumesc pentru încurajare! E reconfortant să știu că suntem mai mulți în situația asta. Mă simt mai puțin singur acum. O să te țin la curent cu evoluția lucrurilor, poate mai am nevoie de o perspectivă din când în când.
Îți mulțumesc încă o dată!
Calin