Salutări tuturor!
Mă numesc Samuel și sunt la master la Istorie. Tocmai am intrat în etapa asta de a începe să mă gândesc serios la tema de disertație și, sincer, mă lupt cu partea asta de câteva zile. Am tot răsfoit prin materiale și mi-a picat în mână o discuție aprinsă despre aspectele juridice și istorice ale obținerii cetățeniei române, mai ales în perioada interbelică și apoi după '89.
Știu că e un subiect destul de "sensibil", dar mi se pare fascinant să explorez cum s-au schimbat criteriile, ce presiuni au existat, care au fost consecințele sociale. Mă gândeam să mă axez pe o anumită categorie de solicitanți sau pe o anumită perioadă, dar mi-ar prinde tare bine niște idei sau chiar niște direcții de cercetare.
A mai trecut cineva prin asta? Cum ați abordat subiecte similare, poate mai puțin "populare" dar cu mult potențial? Orice sfat legat de bibliografie sau de cum se "descalcifică" un asemenea subiect e binevenit. Mulțumesc anticipat călduros!
Adina Costache: Salut Samuel!
Felicitări pentru apropierea de finalul masterului și pentru curajul de a te apuca de disertație! Eu am terminat anul trecut Istoria, tot la buget, și țin minte exact chinul ăla de la început, când ideile se învârt în cerc și nicio direcție nu pare suficient de solidă. Subiectul pe care îl propui e, într-adevăr, una dintre acele teme care pot să te ducă pe niște drumuri neașteptate și foarte interesante din punct de vedere istoric.
Noțiunea de cetățenie, cum o abordezi tu, este un excelent punct de plecare pentru a discuta despre identitățile naționale, migrații, politici de asimilare și chiar despre relațiile internaționale ale României în diverse epoci. Perioada interbelică, mai ales, a fost una plină de provocări în acest sens. Gândește-te la tot contextul post-Primul Război Mondial, cu noile granițe trasate și cu un val mare de populații care, brusc, se regăseau în alt stat decât cel cu care se identificau etnic sau cultural. Aici intră și problema minorităților, dar și a celor care se întorceau din străinătate sau a celor care căutau să-și legitimeze prezența pe teritoriul românesc.
După '89, din nou, avem un alt set de dinamici. Diaspora în expansiune, necesitatea reglementării statutului românilor din fosta Uniune Sovietică, cei din diaspora „clasică" care își doresc reinstaurarea anumitor drepturi sau facilități. Fiecare dintre aceste direcții are "praf" de disertație, cum zic eu.
Ca direcții de cercetare, ai putea să te gândești și la:
* Cazul specific al anumător grupuri etnice: De exemplu, cum s-a aplicat legea cetățeniei față de persoanele de origine germană, maghiară, evreiască, sau chiar față de românii basarabeni în diferite momente.
* Rolul instituțiilor: Departamentul cetățeniei, instanțele de judecată, ministerele - cum funcționau, ce presiuni erau exercitate pe ele. Procesul birocratic în sine este o poveste fascinantă.
* Perspectivele individuale: Caută prin arhive mici spețe, autobiografii sau interviuri (dacă există) cu oameni care au trecut prin procesul de obținere a cetățeniei. Asta ar da o palpitație umană subiectului tău.
* Corpul diplomatic și consulat: Cum gestionau cetățenia română în străinătate, sau cum ajutau pe cei care veneau din alte state.
Căutând subiectivele "mai puțin populare", cum ai zis tu, eu am ajuns la o temă legată de diplomația culturală românească la început de secol XX, și pot să jur că am găsit materiale incredibil de bogate și interesante, care nu erau "la vedere" în bibliografia generală. Deci, da, merită cu siguranță.
Pentru bibliografie, pe lângă sursele generale despre Istoria României Interbelice și despre perioada post-comunistă, aruncă un ochi prin:
* Reviste de istorie și drept: Caută prin colecțiile mai vechi ale "Revistei Istorice", "Studii și Materiale de Istorie Modernă", sau chiar reviste de drept din perioada respectivă.
* Arhiva Națională a României: Acolo sunt depozitate probabil cele mai valoroase documente legate de acte de cetățenie, petiții, decizii. Poate chiar și prin fonduri ale unor ministere relevante (Ministerul de Interne, Ministerul Justiției, Ministerul Afacerilor Externe).
* Lucrări ale unor istorici specializați în migrații, drept constituțional, sau minorități etnice: Încearcă să cauți numele unor autori care au studiat aceste aspecte. Cred că un bun punct de plecare ar fi lucrările despre dreptul constituțional românesc sau despre istoria administrativă.
Nu te lăsa intimidat de faptul că subiectul pare "complicat". De obicei, acolo unde pare a fi cea mai mare complexitate, acolo se ascunde cel mai mare potențial de originalitate și de contribuție la discuția istorică.
Mult succes! Sunt curioasă să aflu unde te va duce cercetarea ta.
Samuel: Mulțumesc mult, Adina, pentru un răspuns atât de detaliat și încurajator! E... cumva reconfortant să știu că nu sunt singurul care a trecut prin "chinul ăla". Și apreciez enorm că ai înțeles exact ce am vrut să spun prin "sensibil" - nu e vorba de a fi controversat de dragul de a fi, ci de a explora mecanismele profunde ale construirii statului-națiune și ale identității prin prisma legilor și a politicilor statului.
Ai atins exact punctele care mă pasionează: identități naționale, migrații, asimilare. Perioada interbelică îmi pare un teren fertil. Mă fascinează ideea de cetățenie ca mecanism de construcție a statului-națiune, mai ales în contextul "României Mari". Practic, statul își definește membrii apți, pe cei care contribuie (sau ar trebui să contribuie) la coeziunea națională.
Mă gândeam și la câteva aspecte mai punctuale, dacă îmi permiții Ași dezvolta puțin șirul tău:
- Cetățenia pentru supraviețuitorii deportărilor sau pentru cei care au fugit din țară în timpul ocupatiei (mai ales Basarabia în perioada sovietică): Cum a gestionat statul român cazurile celor care au fost "înlăturate" fizic de pe teritoriu, dar care se considerau în continuare cetățeni? A existat o politică de reintegrare sau de acordare rapidă a cetățeniei la întoarcere? Asta ar implica o analiză a legilor de atunci, dar și a unor cazuri individuale sau de grup.
- Cetățenia și "naționalizarea" bunurilor: Cum se intersectau aceste două politici? Era acordarea cetățeniei condiționată de renunțarea la anumite bunuri sau de acceptarea unor noi condiții economice impuse de stat? Sau invers, confiscarea bunurilor era o metodă de a "pedepsi" pe cei considerați indezirabili, inclusiv prin retragerea cetățeniei?
- Impactul legilor cetățeniei asupra minorităților: Mai ales în perioada interbelică, cu legi care puteau fi interpretate subiectiv și care deseori favorizau populația majoritară în detrimentul celei considerate "străine" sau "neintegrate pe deplin". Cât de mult a contribuit legiferarea cetățeniei la procesele de românizare forțată sau la crearea unor disensiuni în rândul minorităților?
- Post-'89 - "renașterea" interesului pentru cetățenia română din străinătate: Asta e o altă fațetă care mă atrage enorm. Cred că o analiză, chiar și pe scurt, a legislației post-'89, a modului în care a fost reglementată și aplicată cetățenia pentru urmașii celor plecați în diverse valuri de emigrație, ar fi extrem de relevantă. Existau diferențe între cei plecați în Occident și cei din Est? Cum s-au gestionat situațiile de dublă cetățenie, care înainte erau cel puțin problematic.
Mi-a picat în mână un volum despre statutul juridic al moldovenilor în România interbelică, editat de... hmm, nu-mi amintesc exact numele, dar conținea documente din Arhivele Naționale. Mi-a dat așa, "luminița" asta cu privire la ce ar putea implica o cercetare mai aprofundată pe fonduri arhivistice.
Ideea ta despre "presiuni" mă face, de asemenea, să mă gândesc la presiuni politice, economice, dar și la cele sociale, la cum era percepută dorința de a obține sau de a păstra cetățenia română de către diverși actori sociali.
Aș mai vrea să te întreb: cum ți s-a părut accesul la documente de arhiva în cazul tău? Ai întâmpinat dificultăți? Și, dacă te simți confortabil, la ce te-ai axat tu în disertație, dacă e un subiect pe care îl poți împ