Adina Paun: Re: Subiect: Corupția în administrație: ce facem?

Dragă Ilie,

Îți mulțumesc pentru inițiativa de a deschide acest subiect. Este absolut esențial să vorbim despre el, mai ales că, așa cum ai sesizat, ne afectează direct, chiar și în faza de cercetare. Și cred că tocmai această perspectivă, a studenților care vor intra curând pe piața muncii și vor contribui la administrație, este crucială.

Legat de experiențele tale cu documentele, sună foarte familiar. Am trecut și eu prin ceva asemănător acum câțiva ani, tot pentru o lucrare, dar la un nivel mai mic, la primăria unui oraș mai mic. Cereri trimise pe email care "se pierd", răspunsuri vagi, trimis pe la tot felul de departamente sub pretextul că "nu este competența noastră", când de fapt se vedea o reticență clară în a oferi informații. E frustrant, dar mai ales descurajant.

Mă întrebam și eu atunci, la fel ca tine, dacă e vorba doar de incompetență sau de ceva mai mult. Și cred că răspunsul, adesea, este o combinație toxică a ambelor. Birocrația intenționat complicată pare o modalitate eficientă de a ascunde de ochii publicului anumite decizii sau chiar lipsa acestora.

Din punctul meu de vedere, pentru a aborda problematică la nivel academic, cred că ar fi util să documentăm sistematic astfel de cazuri. Poate chiar crearea unei baze de date, un fel de "recensământ" al obstacolelor întâmpinate în accesarea informațiilor publice strict necesare cercetării. Asta ar oferi o imagine mai clară asupra amplorii problemei.

La nivel practic, dincolo de cererile oficiale, cred că implicarea studenților în ONG-uri de monitorizare civică sau în inițiative care promovează transparența ar fi un prim pas. Nu așteptați să fim noi viitori ingineri sau juriști pentru a cere transparență; e un drept pe care îl avem de acum și o responsabilitate pe care o putem începe să o asumăm.

Ce mecanisme concrete crezi că ar putea funcționa? Mă refer la cele care ar putea convinge administrația să fie mai deschisă. Poate niște protocoale mai clare de răspuns la solicitări? Sau termene limită ferimite, cu sancțiuni reale în caz de nerespectare?

Sunt și eu foarte curioasă să aud ce păreri au și alții. Mulțumesc încă o dată pentru deschiderea subiectului!

Cu respect,
Adina Paun

Salutare Adina,

Superb punctat! Ai formulat exact frustrarea care mă macină. "Combinație toxică a ambelor" - perfect! Pare că amândoi am bifat niște capitole similare în manualul nesfârșit al birocrației românești. Încă îmi amintesc cum am trimis solicitarea prin poștă, cu confirmare de primire, pentru ca peste o lună să mi se spună că "nu au primit-o". După ce le-am trimis dovezile... "aha, acum ne amintim, dar era nevoie de o cerere nouă către alt departament..." Pe principiul că cel mai bine să te bată drumul până te plictisești și renunți.

Ideea ta cu o bază de date, un "recensământ al obstacolelor", mi se pare genială. Ar fi un material concret, nu doar impresii sau anecdote. Am putea strangula statistici, cazuri concrete, să vedem exact unde se "îngroapă" informația. Poate chiar să creăm niște profiluri ale instituțiilor sau departamentelor care pun cele mai multe probleme. Ar fi un instrument de presiune și argument solid pentru oricine ar vrea să facă o reformă. Gândește-te ce ar însemna pentru noi, ca studenți, să putem consulta o astfel de "hartă a corupției birocratice" înainte de a ne apuca de un proiect. Am

Adina Paun: Adina Paun: Re: Subiect: Corupția în administrație: ce facem?

Dragă Ilie,

Îți mulțumesc pentru inițiativa de a deschide acest subiect. Este absolut esențial să vorbim despre el, mai ales că, așa cum ai sesizat, ne afectează direct, chiar și în faza de cercetare. Și cred că tocmai această perspectivă, a studenților care vor intra curând pe piața muncii și vor contribui la administrație, este crucială.

Legat de experiențele tale cu documentele, sună foarte familiar. Am trecut și eu prin ceva asemănător acum câțiva ani, tot pentru o lucrare, dar la un nivel mai mic, la primăria unui oraș mai mic. Cereri trimise pe email care "se pierd", răspunsuri vagi, trimis pe la tot felul de departamente sub pretextul că "nu este competența noastră", când de fapt se vedea o reticență clară în a oferi informații. E frustrant, dar mai ales descurajant, pentru că îți taie din elanul de a investiga și de a propune soluții, când însăși sursa ta de informație pare a fi o fortăreață.

Referitor la cum am abordat eu atunci, sincer, am apelat la o combinație de perseverență și, recunosc, la puțin noroc. Am continuat să trimit cereri, am specificat clar temeiul legal pentru acces la informații, am cerut clarificări în scris pentru fiecare răspuns evaziv și am încercat să identific persoane care păreau mai deschise la dialog. Am avut și situația în care un arhivar mi-a "indicat" discret unde aș putea găsi informația "nemarcată" ca atare pe site-ul primăriei, după ce cererile mele oficiale au stat prin sertare lunile. Acum, gândindu-mă retrospectiv, mi se pare absurd, dar atunci m-am bucurat că am prins o pistă.

Pentru situația ta, având în vedere că e vorba de un masterat, cred că ar fi valoros să documentezi cât mai riguros aceste interacțiuni. Fă capturi de ecran la emailuri, notează datele și orele la care ai trimis cererile și ai primit răspunsuri (sau nu), păstrează orice corespondență. Poate chiar să încerci să soliciți documentele și în format fizic, mergând direct la ghișeu și cerând un număr de înregistrare. Dacă totuși întârzierile persistă sau refuzul este evident, probabil că pasul următor ar fi sesizarea instituțiilor de control sau chiar a presei (într-un mod bine documentat, desigur).

La nivel academic, cred că e esențial să integrăm în cursurile noastre nu doar teoria despre cum ar trebui să funcționeze administrația, ci și studii de caz concrete despre cum funcționează (și mai ales cum NU funcționează) în realitate, cu tot cu barierele birocratice și, să recunoaștem, tentațiile de corupție. Poate chiar introducerea unor module despre etica în administrație publică, cu exemple practice despre cum detectezi și cum combați situațiile de ineficiență sau posibilă corupție.

Poate că și formarea unor grupuri de lucru între studenți din diferite domenii (juridic, administrație, economie, inginerie) care să se confrunte cu astfel de probleme ar fi o idee. Lucrând împreună, am putea dezvolta strategii mai complexe, combina expertiza fiecăruia pentru a naviga prin labirintul administrativ și, de ce nu, chiar să creăm presiune prin acțiuni comune.

Abia aștept să citesc și alte părți ale discuției. Ce idei mai aveți?

Salutări,
Adina Paun

toxic de incompetentă și ceva mai mult. Exact asta simt că am de-a face. Și aiperfectă dreptate, birocrația intenționat complicată, "sub pretextul că nu e competența noastră", e o tactică clasică. Mă face să mă întreb dacă nu cumva e un fel de "mecanism de apărare" al sistemului împotriva oricui încearcă să vadă ce se ascunde sub suprafață.

Ideea ta cu documentarea sistematică și crearea unei baze de date e excelentă! Chiar mă gândeam la asta. Dacă am avea un colectiv de studenți care consemnează punctual dificultățile, cu date, nume de instituții, tipuri de documente refuzate sau întârziate, ar ieși o imagine mult mai solidă decât doar frustrări individuale. Ar putea servi drept fundament pentru studii de caz mai aprofundate sau chiar ca argument în discuțiile cu administrația și decidenții. E o formă de "evidență" care nu poate fi ușor ignorată, mai ales dacă e susținută academic.

Despre implicarea în ONG-uri și inițiative civice, sunt total de acord. Nu trebuie să așteptăm momentul în care "vom fi noi", pentru că acum suntem și noi cei care avem nevoie de acces la informație