Ciao tuturor,
Tocmai am dat peste un articol despre corupția ca fenomen în administrația publică și m-a pus pe gânduri destul de mult, mai ales în contextul cercetării mele pe tema transparenței decizionale. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar pare că subiectul ăsta e cumva tabu în anumite cercuri, deși impactul e uriaș, mai ales pentru noi, cei care încercăm să analizăm procesele de la firul ierbii.
Aveți cumva experiențe sau observații directe legate de cum corupția, fie și la nivel mic, "blochează" sau distorsionează anumite mecanisme administrative? Mă interesează în mod special cum afectează asta fluxul informațional și accesul la date, aspecte pe care le studiez. Orice insight, chiar și o anecdote, ar fi super utilă.
Mulțumesc!
Alex
Adriana Mihalache: Alex, bun topic și bine punctat. Absolut nu ți se pare că e tabu. Dimpotrivă, pare adesea ignorat sau tratat cu superficialitate, exact când impactul lui este cel mai vizibil când te afli în interiorul sistemului, sau încerci să îl "dezlegi".
Din experiența mea, corupția - chiar și cea măruntă, cea "de zi cu zi" - este un fel de lipici invizibil care încetinește și distorsionează totul. Gândește-te la fluxul informațional: dacă cineva deține o informație cheie și știe că obținerea ei "oficială" este greoaie, începe să caute "scurtături", care de cele mai multe ori implică un fel de "atenție" suplimentară. Asta creează zone opace, unde informația nu mai circulă liber, ci este controlată și folosită ca monedă de schimb.
Am văzut cazuri în care documente stăteau pe biroul unei persoane zile în șir, nu pentru că persoana era ineficientă, ci pentru că se aștepta o "rezolvare" în alt fel. Asta afectează direct transparența decizională, pentru că deciziile sunt luate pe baza unor informații incomplete sau sortate, nu a datelor brute și corecte. Accesul la date devine, practic, un lux, nu un drept.
Și nu e doar la nivelul documentelor. E și la nivelul șanselor egale. Un proiect care ar merita derulat, dar care nu generează "beneficii" colaterale pentru anumciplinary, poate fi lăsat în coadă de pește. Sau, dimpotrivă, un proiect mai puțin fezabil, dar care aduce avantaje neoficiale, este propulsat pe primele locuri. Toate acestea distorsionează procesele administrative în așa fel încât devine greu să mai înțelegi logica din spate.
Așadar, da, corupția e un "blocator" masiv al transparenței și o sursă de distorsiune continuă. Cred că e esențial să continuăm să discutăm despre asta, chiar dacă e inconfortabil. Ce exemple concrete ți-ai dori să explorăm mai departe? Poate legat de tipuri specifice de "blocaje" sau de mecanisme?
Alex Iordache: Adriana, mulțumesc mult pentru răspunsul atât de detaliat și clar. Exact la asta mă gândeam și eu, analogia cu "lipiciul invizibil" e perfectă. Mă bucur că nu sunt singurul care percepe această rezistență la transparență, chiar și când vine vorba de aspecte aparent banale.
Mecanismul pe care-l descrii, unde informația stagnează și se așteaptă "atenție suplimentară", e un punct nevralgic. În cercetarea mea, am întâlnit situații în care cereri publice de informații sunt returnate incomplete sau cu întârzieri suspecte, tocmai justificând asta cu diverse proceduri interne exagerate. Dar acum, din explicația ta, înțeleg mult mai bine ce se ascunde deseori în spatele acestor întârzieri sau "pierderi" de documente. E o formă subtilă de control al narativului informațional.
Legat de distorsiunea proiectelor, e exact ce voiam să ajung. Cum "valorile" neoficiale ajung să conteze mai mult decât cele oficiale sau chiar decât impactul real al unei decizii. Îmi imaginez că asta se traduce în alocări defectuoase de resurse, în proiecte care nu servesc interesul public, ci interese private.
Aș fi curios să explorăm mai departe exact tipuri specifice de "blocaje" informaționale. De exemplu:
- Filtrarea accesului la date: Cum se face în practică ca anumite categorii de date să ajungă la anumiți indivizi sau departamente, iar la alții, sub diverse pretexte, nu ajung sau ajung distorsionate? E vorba de permisiuni speciale acordate arbitrar? De secrete de serviciu "inventate"?
- Interpretarea subiectivă a legilor/regulamentelor: Cum aceste ambiguități sunt exploatate pentru a limita accesul la informație sau pentru a justifica întârzieri? Mă gândesc la fraze de genul "nu este prevăzut în regulament" sau "necesită aprobare suplimentară" - deși legea permite explicit accesul.
- "Uitarea" sau "pierderea" intenționată a documentelor: Cât de comun este acest scenariu și cum poate fi el evitat sau combătut, mai ales din perspectiva unui cetățean sau cercetător care cere informații?
Interesant ar fi și să vedem dacă există exemple concrete de mecanisme administrative care, teoretic, ar trebui să asigure transparența, dar care, din cauza corupției, ajung să fie ocolite sau chiar să faciliteze practici opace. De exemplu, platforme de achiziții publice unde ofertele nu sunt analizate corect, sau consilii de administrație unde deciziile sunt luate "în culise".
Orice exemplificare, poate chiar din experiența ta directă cu instituții specifice, ar fi extrem de valoroasă. Nu neapărat nume, dar tipuri de instituții sau departamente unde ai observat aceste fenomene mai pregnant.
Mulțumesc încă o dată pentru deschiderea cu care abordezi subiectul! E vital să scoatem aceste lucruri la lumină.
Alex