Salut Sabin,

Absolut delicioasă dilema ta! Și da, treaba asta cu UE și dreptul de familie e un subiect... cum să zic... vast și plin de nuanțe. Mă regăsesc perfect în ce spui. Eu am terminat masterul acum doi ani și am avut ocazia să trec și eu prin focul ăsta al alegerii temei. Am băgat nasul pe acolo pe unde ai băgat și tu și am văzut cât de mult se intersectează totul.

Cred că cheia e să nu încerci să acoperi totul ca o furtună. Asta ar fi o rețetă sigură pentru blocaj și pentru o lucrare superficială. E mult mai eficient să identifici o nișă, un punct specific de intersecție unde influența europeană e palpabilă și, în același timp, unde specificul național încă își spune cuvântul.

De exemplu, poți să te concentrezi pe un anumit tip de relație de familie și cum e reglementată la nivel european și apoi să compari cu normele noastre. Mă gândesc la chestiuni legate de:

* Drepturile copilului în context transfrontalier: Aici ai directiva privind protecția copiilor supuși la violență în familie sau regulamentul privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie de filiație și responsabilitate parentală. E o zonă unde impactul UE e enorm și apar multe subtilități în aplicare națională.
* Recunoașterea relațiilor de familie "non-tradiționale" din alte state membre: Am tot văzut discuții despre asta, mai ales legate de căsătoriile giữa persoane de același sex sau parteneriatele civile. Curtea de Justiție a UE a dat niște decizii importante aici care, chiar dacă nu impun un model unic, obligă statele membre să recunoască anumite situații juridice. Cum se reflectă asta în practica judiciară românească?
* Moștenirea internațională și reglementările UE: Regulamentul privind succesiunile (Regulamentul (UE) nr. 650/2012) e un exemplu clar de cum se încearcă armonizarea, dar aplicarea lui la nivel național ridică o mulțime de întrebări. Cum gestionează instanțele românești situațiile cu element de extraneitate mai complexe? Unde apar fisuri?

Ideea e să alegi un subiect suficient de restrâns cât să poți să-l analizezi în profunzime, dar suficient de relevant încât să poți arăta clar cum se contopesc sau se ciocnesc cele două niveluri de reglementare.

Și, apropo de "cum le armonizăm", asta e chiar o direcție bună de cercetare. Poți analiza cum au fost transpuse directivele în legislația românească, dar și, mai important, cum instanțele naționale interpretează și aplică dreptul european în cazuri concrete. Aici devine interesantă și discuția despre rolul CJUE și cum mandatează directivele.

Dacă ai deja o idee despre ce parte a dreptului de familie te atrage mai mult, gen filiație, divorț, protecție, putem să disecăm și mai mult. Orice idee ai, spun-o, chiar și una pe jumătate formată!

Numai bine!
Adriana

Sabin: Drept familie vs. UE 🇪🇺? O discutie?

Salutare tuturor! Sabin aici. Tocmai am intrat din nou în biblioteca asta… ș-am început să mă gândesc mai serios la teza de master pe partea de drept de familie. Căutam niște materiale și inevitabil am dat peste o grămadă de chestii legate de legislația europeană - directive, regulamente, decizii CJUE… chestii din astea. Și am rămas puțin așa, blocat cumva. Adică, e clar că UE are un impact imens, dar cum exact se poate articula o lucrare? Cum delimitezi zona asta? Până unde mergem cu influența europeană și când ne oprim la normele naționale, cum le armonizăm, unde apar conflictele… Mă lupt cu partea asta de câteva zile, sincer. Poate cineva a mai trecut prin ceva similar sau are vreo idee cum să abordezi o temă de genul ăsta, mai ales pentru o lucrare academică? Orice sugestie e super binevenită. Mersi fain anticipat!

Adriana

Sabin: Mulțam fain, Adriana! Exact la asta mă gândeam și eu, la "nișă". E o perspectivă mult mai sănătoasă. Îmi dă puțină speranță să aud că și tu ai trecut prin "focul" ăsta. Uneori te simți singur în procesul ăsta de căutare și delimitare.

Ce exemplu ai dat cu "drepturile copilului în context transfrontalier" e super relevant. Chiar mă întrebam de aspectele astea internaționale, cum se tratează în familiile care au legături cu mai multe state membre. Nu m-am gândit explicit la violența în familie, dar e un unghi foarte bun. La fel și cu filiația și responsabilitatea parentală - sunt atâtea situații complexe, divorțuri internaționale, copii născuți în afara căsătoriei cu părinți din țări diferite... E clar că UE intervine mult aici.

Dar cum ai făcut tu concret la lucrarea ta? Ai mers pe un contrast direct - directivă europeană vs. lege românească pe un subiect anume? Sau ai analizat cum se transpune o directivă specifică în legislația națională, cu toate provocările aferente? Întreb, dacă nu te superi, că mi-ar fi de mare ajutor să înțeleg mai bine mecanismul practic. Eu acum sunt la faza aia de "încă am prea multe opțiuni" și trebuie să le reduc unde zici tu, la nișă. Poate o să mă axez pe ce ai zis tu, pe aspectele cu copiii, că pare cel mai dinamic și cu cel mai mare impact legislativ european.

Și dacă mai ai vreo idee de "nișă", ar fi grozav! Nu vreau să te obosesc inutil, dar orice gând suplimentar e binevenit. Mersi mult încă o dată pentru răspunsul detaliat! Felicitări pentru master!

Notarii sau instanțele noastre situațiile cu elemente de extraneitate?

Sau, dacă vrei să mergi într-o direcție mai teoretică, poți să analizezi modul în care statele membre au transpus o anumită directivă relevantă pentru dreptul familiei și să identifici diferențe de abordare sau lacune.sau să analizezi cum se face controlul de conformitate al legislației naționale cu cea europeană într-un domeniu specific al dreptului familiei.

Ideea e să găsești un subiect suficient de bine delimitat încât să poți să-l aprofundezi, dar și suficient de relevant pentru a putea dezvolta o analiză riguroasă, cu trimiteri la legislație, jurisprudență europeană (CJUE, CEDO - deși aici e totuși un pic altă sferă, dar tot de influență europeană vorbim) și doctrină românească.

Mult succes în continuarea cercetării! Oricând mai ai nevoie de o perspectivă, te rog să nu te sfiești să scrii. Asta e și ideea forumului, nu? Să ne ajutăm.

Cu bine,
Adriana Nita