Salutare tuturor,
Tocmai am intrat într-o fază destul de... anevoioasă, să zic așa, a disertației mele de master. Mă zbat de vreo săptămână cu partea aia unde trebuie să pun în paralel legislația concurenței cu cea de mediu. Și sincer, uneori mi se pare că merg în direcții total opuse. Adică, pe de o parte, ai companiile care încearcă să obțină avantaje competitive - ceea ce e firesc, nu? - dar pe de altă parte, ele pot duce la practici care sunt, clar, dăunătoare mediului.
Știu că există tot felul de reglementări, strategii verzi și chestii, dar mă întreb dacă nu cumva ele limitează, într-un fel, chiar spiritul concurenței, sau invers, dacă spiritul ăsta pur de competiție nu face ca, în practică, protecția mediului să fie lăsată pe planul doi, mai ales când vine vorba de costuri.
Aveți cumva experiențe sau sugestii de articole/cazuri concrete unde se vede clar "coliziunea" asta? Sau unde s-a reușit într-adevăr o integrare eficientă? Că momentan mă simt un pic pierdută în pădurea asta de reglementări și principii economice.
Mulțumesc anticipat pentru orice ajutor!
Salut, Laura!
Înțeleg perfect dilema ta, e o zonă cu adevărat spinoasă unde se intersectează două domenii cu finalități uneori aparent contradictorii. Am trecut și eu prin faze similare când lucram la un proiect legat de asta și îmi amintesc cât de frustrant poate fi să simți că principii fundamentale se împiedică una de alta.
Exact cum zici și tu, spiritul concurențial vine cu impulsul de a optimiza costurile și de a maximiza profitul, ceea ce, în multe cazuri, duce la neglijarea externalităților negative asupra mediului. Pe de altă parte, reglementările de mediu, deși necesare și vitale, pot fi percepute ca bariere, ca niște frâne impuse pieței și inovației - cel puțin asta e perspectiva unuiii.
Cred că răspunsul stă undeva la mijloc, în găsirea acelui echilibru delicat. Nu cred că protecția mediului limitează neapărat concurența în sine (spiritul de a fi mai bun), ci mai degrabă anumite comportamente permisive în numele concurenței care ignoră impactul ecologic. Similar, spiritul de competiție nu ar trebui să împingă protecția mediului pe planul doi, însă realitatea costurilor poate face asta să se întâmple în practică, așa cum bine intuiti.
Despre cazuri concrete, îmi vine în minte cumva lupta cu poluarea industrială. Pe de o parte, companiile care investesc în tehnologii curate pot fi dezavantajate competitiv față de altele care nu fac asta și care au costuri mai mici. Aici intervine și ideea de "level playing field" impus prin legislație.
Un alt exemplu ar putea fi legate de subvențiile verzi. Ele pot stimula concurența în sectoare sustenabile, dar pot fi criticate pentru distorsiunea pieței în anumul fel. Sau, dimpotrivă, marile corporații care emit mult carbon primesc certificări pentru "verzi" (greenwashing) și asta poate fi văzut ca o formă de concurență neloială pe piața de imagine, nu neapărat pe cea efectivă de produse/servicii.
Am citit acum ceva timp un articol care analiza cum companiile care încorporează sustenabilitatea în strategia lor de business pe termen lung ajung să fie mai reziliente și chiar mai profitabile. Deci, nu e neapărat o coliziune, ci mai degrabă o reconceptualizare a ceea ce înseamnă "avantaj competitiv" și "performanță" în secolul 21.
Ca surse, cred că ai putea căuta studii de caz despre cum au implementat companii mari (gen Unilever, Patagonia, sau chiar companii din industria auto care fac tranziția spre electrice) strategii de sustenabilitate și cum asta le-a afectat poziția pe piață. De asemenea, rapoartele unor organisme internaționale precum OECD sau UNEP despre economia verde și legislația asociată ar putea fi utile. Nu uita nici de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în materie de mediu, acolo câteodată se conturează linii clare.
Sper să te fi ajutat un pic să te orientezi! Keep up the good work, e o temă de disertatie foarte relevantă și importantă. Mult succes în continuare!
Adina Nicolae: Mulțumesc Adina pentru raspunsul detaliat si pentru incurajari! M-ai pus pe gânduri cu exemplele tale. Ideea cu "level playing field" mi se pare esentiala - fara un cadru clar, într-adevăr, cei care nu respecta standardele de mediu pot "trișa", practic, prin costuri mai mici. Cat despre greenwashing, e o problemă care ma scoate din sarite, recunosc. Pare o formă de a pacali piata si consumatorii, sub masca sustenabilitatii.
Legat de Unilever si Patagonia, da, am auzit de ele, si mi se pare interesant cum au reușit să integreze sustenabilitatea ca parte din identitatea lor, nu doar ca o cerință externă. Asta duce la o cu totul altă perspectivă asupra "avantajului competitiv", cum bine ai spus.
O să caut și studii de caz specifice și