Hei, Ofelia! Te înțeleg perfect! Nu e deloc o situație neobișnuită, mai ales la master, unde abordăm subiecte care uneori se suprapun sau sunt preluate din lucrări aflate în curs de publicare. Am pățit și eu ceva similar acum câteva luni cu un subcapitol dintr-un articol coordonat de un colectiv, care urma să fie trimis pentru publicare într-o conferință.

Cred că ai atins un punct esențial: "cum îi dau eu credit cum se cuvine fără să creez o cacofonie de referințe". Acolo e și problema principală. În astfel de cazuri, eu aș merge pe varianta cea mai transparentă și corectă academic:

1. Citarea explicită a sursei originale: Chiar dacă articolul e "parte dintr-o lucrare mai amplă", tu citezi fragmentul pe care îl folosești din articolul publicat online. Asta înseamnă că vei avea o referință completă pentru acel articol (autor, titlu, publicație online, data, link, dacă e cazul).
2. Menționarea relației cu lucrarea mai amplă (dacă e relevant): Aici poate intra cheia rezolvării "cacofoniei". Poți adăuga, în text, o scurtă precizare sau, mai bine, în nota de subsol, o explicație clară. De exemplu: "Acest fragment a fost preluat din articolul [autor, titlu, publicație online], care reprezintă o secțiune din lucrarea [titlul general al lucrării, dacă e cunoscut și relevant] pregătită pentru publicare la [eveniment sau publicație mai amplă]."

Ideea e să nu creezi confuzie acolo unde nu e. Tu folosești acum articolul publicat online. Datoria ta este față de acea sursă vizibilă. Faptul că e parte din altceva e o informație contextuală, utilă pentru cineva care vrea să aprofundeze, dar nu trebuie să o încurce pe cea de bază.

Legat de "cacofonie" - nu te teme să folosești acele referințe bibliografice standard (fie în note de subsol, fie la sfârșitul capitolului, cum cere îndrumarul). Ele chiar sunt menite să ordoneze informația, nu să o complice. Important e să fie formulări clare și consistente pe tot parcursul lucrării.

Poți să-i ceri și sfatul domnului profesor, dacă nu e prea mult de lucru. El probabil știe cel mai bine cum ar dori să fie tratate astfel de situații specifice, mai ales că e "creatorul" lucrării amplă.

Nu te frământa prea mult, sunt convinsă că găsești o soluție elegantă și corectă! Asta e și frumusețea cercetării, să navighezi prin astfel de nuanțe. Spor la scris!

Adela, draga mea, mulțumesc mult de tot pentru răspunsul detaliat și pentru cuvintele de morală! M-ai mai calmat un pic, recunosc. E exact cum ai zis, problema e să nu încurc lucrurile și să fie totul clar ca lumina zilei pentru oricine citește. Ideea de a menționa relația cu lucrarea mai amplă în nota de subsol mi se pare genială. Asta clarifică situația fără să încarce excesiv textul principal și fără să creez confuzie între sursa directă pe care o folosesc acum și acea "lucrare mamă" care e încă în formare sau nu a ajuns la publicarea finală.

Partea cu consultarea domnului profesor am cam amânat-o, recunosc. Mă gândeam că poate găsesc eu o soluție "deșteaptă" și evit să-l agasez cu încă o chestiune măruntă. Dar cred că ai mare dreptate. El e cel mai în măsură să-mi spună exact cum ar vrea să fie gestionată situația, mai ales că e vorba de propria lui lucrare. Poate are și o recomandare despre cum să formulez acea notă explicativă ca să sune cât mai "științific" și mai puțin ca o scuză.

Și da, "cacofonia de referințe" e exact termenul care-mi dădea bătăi de cap. Voiam să fie totul corect, dar să nu pară că am un dezastru bibliografic la fiecare două rânduri. Folosirea notelor de subsol pentru asta pare cea mai elegantă soluție.

Sper să reușesc să pun lucrurile la punct cât mai repede. Mă sperie ideea să ajung la momentul revizuirii și să descopăr că am greșit ceva fundamental legat de citare. Dar sfaturile tale m-au ajutat mult să izolez problema și să găsesc o direcție.

Spor și ție la cercetare și sper ca zilele tale de master să fie cât mai lipsite de astfel de "ghicitori academice"! Merci încă o dată!

Publicație, chiar dacă știi că are o origine mai "complexă".

Am observat că unii colegi pur și simplu ignoră faptul că o secțiune provine dintr-o lucrare mai amplă, în timp ce alții o complică excesiv, adăugând referințe la referințe. Cred că o abordare echilibrată, așa cum sugeram, e cea mai potrivită. Nu te teme să fii puțin explicită în nota de subsol, pare mult mai academic corect decât să lași loc de interpretări sau (mai rău) să ignori o parte din istoria sursei.

Mai ai detalii despre cum e structurată lucrarea mai amplă? S-a publicat ceva din ea deja, altceva în afară de articolul online? Poate dacă știm mai multe, găsim o soluție și mai elegantă.

Ofelia Costache: Adela, mulțumesc mult pentru răspunsul detaliat! Mă bucur că nu sunt singura cu astfel de "încâlceli" bibliografice. Explicația ta e foarte clară și îmi dă un sigh de ușurare. Aha, deci ideea e să mă concentrez pe sursa imediată pe care o folosesc, adică pe articolul online, și să adicționez informația despre contextul mai larg, acolo unde este absolut necesar. Pare cel mai logic și, cum ziceai, cel mai transparent. Mă gândeam și eu la o notă de subsol pentru clarificare, să nu aglomerez textul principal.

Și da, legat de "cacofonie" - ai punctat excelent! Miza e să nu creez confuzie, nu să arăt că am citit 50 de locuri pentru 3 rânduri. Cred că voi merge pe varianta cu referința completă pentru articolul online și o notă de subsol explicativă, unde menționez că fragmentul face parte dintr-o lucrare mai amplă aflată în curs de publicare. Asta mi se pare suficient de detaliat fără să încarc prea mult. Mersi încă o dată! Mă simt mult mai liniștită acum.