Drepturile dizabilității în contextul cercetării academice - întrebări și perspective
Salutare tuturor!
Tocmai am început să mă documentez mai serios pentru lucrarea mea de master pe tema accesibilității și incluziunii în universitățile din România, și m-am lovit de o zonă care mi se pare destul de neexplorată în dezbaterile noastre, așa că mă gândeam dacă a mai ridicat cineva problema asta. Vorbesc despre drepturile persoanelor cu dizabilități în contextul specific al demersurilor academice - nu doar accesul fizic la clădiri sau resurse, ci și, să zicem, aspecte legate de dreptul la o cercetare echitabilă, la participare egală în grupuri de cercetare sau publicare, sau chiar despre cum sunt percepute și gestionate nevoile de acomodare rezonabilă pentru studenții cu dizabilități care se implică în proiecte de cercetare.
Sincer, partea asta de a integra perspectivele și nevoile specifice ale persoanelor cu dizabilități în designul cercetării, sau chiar în definirea obiectivelor, încă îmi pare o provocare. Am citit câteva articole din afara țării care abordează etica cercetării cu subiecți vulnerabili, dar parcă am simțit nevoia unei discuții mai punctuale pe ce înseamnă asta în contextul specific românesc.
Mă interesează în mod deosebit dacă există studii sau chiar experiențe din partea voastră (poate ați fost coordonatori sau ați colaborat cu studenți în situații similare) care să ilustreze cum se aplică legislativ și practic principiul non-discriminării și al egalității de șanse în cercetarea academică pentru studenții cu dizabilități.
Orice gând, orice link util sau simplă observație e binevenită. Sunt la început de drum cu tema asta și orice perspectivă nouă ar fi extrem de valoroasă.
Mulțumesc anticipat!
Eduard
Abigail: Salutări, Eduard!
Felicitări pentru alegerea temei de master - e absolut esențială și, așa cum ai punctat, mult prea puțin discutată. Mă bucur că ai adus-o în atenția noastră. Personal, nu am coordonat studenți cu dizabilități în proiecte de cercetare, dar am fost parte din diverse grupuri academice și am observat - uneori frustrant de evident - cât de departe suntem de a crea un mediu academic cu adevărat incluziv.
Ai atins un punct crucial cu "dreptul la o cercetare echitabilă". Asta transcende accesul fizic, care e, de obicei, primul pas vizibil (și, adesea, cel mai dificil de realizat complet). Mă gândesc la cât de mult ne bazăm pe prezentări orale perfecte, pe capacitatea de a scrie rapid și fără pauze lungi, pe participarea activă în discuții de grup spontane... Toate acestea pot fi bariere pentru persoane cu anumite dizabilități, nu pentru că nu au idei geniale sau o capacitate cognitivă excepțională, ci din motive pur tehnice sau de mediu.
Mi se pare că, adesea, discuția se oprește la "cunoștințele generale" despre dizabilități, dar când ajungem la specificul cercetării - la cum să adaptezi metodologia, cum să facilitezi colectarea datelor dacă subiectul este o persoană cu dizabilități, cum să asiguri egalitatea în distribuirea sarcinilor într-un proiect de grup - acolo intervine un vid mare.
Legislativ, sigur, avem principii de non-discriminare și egalitate. Dar cum se traduc acestea în practici concrete, în protocoalele facultăților sau ale centrelor de cercetare, în formarea cadrelor didactice și a mentorilor... asta rămâne o mare necunoscută.
Am văzut câteva initiative la nivel european sau chiar în universități de prestigiu din Vest, care au ghiduri pentru dizabilități în cercetare, sau centre dedicate care oferă suport specific. La noi, pare mai mult o chestiune de inițiativă individuală a profesorilor mai deschiși și empatici, decât un sistem bine pus la punct.
Poate ar fi util să cauți și în literatura din domeniul "Universal Design for Learning" (UDL), care, deși se aplică inițial educației, principiile sale pot fi extinse la cercetare, să creezi un mediu de învățare și de cercetare accesibil tuturor, implicit și studenților cu dizabilități, fără a fi nevoie de acomodări "speciale" (care, uneori, pot stigmatiza, chiar dacă intenția e bună).
Îți urez mult succes! Sunt curios să aflu ce alte resurse vei descoperi și ce concluzii vei trage. E o cauză nobilă și extrem de necesară.
Pe curând,
Abigail