Salutare colegi!
Tocmai am intrat în apele astea tulburi ale infracțiunilor contra persoanei, și sincer, mă cam depășesc anumite aspecte dogmatice. Mă lupt cu partea asta de câteva zile, mai ales cu distincțiile fine dintre loviri și alte violențe, așa cum sunt ele definite în cod. Nu știu dacă doar mie mi se pare, dar uneori sensul pe care îl dă instanța unor fapte pare să devieze destul de mult de la litera legii.
Aveți cumva vreo recomandare pentru comentarii sau studii care să clarifice dinamica asta? Sau poate o experiență similară cu o speță mai neobișnuită? Orice insight ar fi apreciat.
Mulțumesc anticipat!
Adina Albu: Bună, Nistor! Îți înțeleg perfect dilema. Și mie mi s-a întâmplat, mai ales la început. E păcat că uneori te chinui cu teorii și jurisprudență de zeci de ani și tot găsești fisuri în interpretare.
Sincer, pe partea asta de loviri și alte violențe, cred că cea mai mare provocare e cu intensitatea și cu intenția. Adică, unde tragi linia, nu? Ce înseamnă exact "o anumită intensitate" sau cum demonstrăm că s-a urmărit "producerea unor temeri ori suferințe fizice"? Uneori, chiar și o simplă îmbrânceală, dacă e făcută într-un context anume, poate fi mult mai gravă decât pare. Și invers!
Am văzut și eu spețe unde instanța a mers pe o interpretare destul de largă, zic eu. Uneori pare că se coalizează mai mult cu partea de efect produs asupra victimei, decât cu calificarea inițială a actului. Acum, asta nu înseamnă neapărat că e greșit, dar te pune și pe tine pe gânduri cum să argumentezi.
Cât despre recomandări... eu am apelat mult la comentariile recente la Codul Penal. Caută prin ele, de obicei au și trimiteri la decizii mai noi ale ÎCCJ. Uneori, articolele de doctrină din reviste de specialitate cu comentarii pe spețe concrete pot fi salvatoare. Nu știu dacă ai acces la toate astea, dar merită încercat.
Și da, o speță mai neobișnuită… Recunosc că acum îmi scapă ceva concret de aruncat pe masă exact pe tema asta, dar îți spun, am avut cazuri în care diferența între o simplă agresiune și un atentat la integritate fizică a fost… subiectivă, spre groaza mea, pe alocuri.
Dacă găsești ceva interesant, nu ezita să postezi și aici. Poate ne ajutăm reciproc!
Nistor Iancu: Mulțumesc, Adina! Mă bucur că simțul meu civic nu e singurul care e testat de subtilitățile astea. Exact la asta mă gândeam și eu, la decalajul ăsta curios între ce pare a fi o acțiune "pe loc" și cum ajunge să fie încadrată. Și da, intensaitatea și intenția sunt, clar, pilonii unde se clatină cel mai tare sistemul, altfel spus, unde interpretarea "zboară" cel mai mult.
Voiam să-ți zic că am o speță fix pe tema asta, deși e cam la limita definițiilor. Un bărbat, să-i spunem M.S., a fost acuzat de loviri și alte violențe pentru că, în toiul unei discuții aprinse în fața blocului, a luat o mână de pietre de pe jos și le-a aruncat spre geamul apartamentului unde se afla victima. Geamul s-a spart, victima a fost speriată, dar nu a fost atinsă fizic. Atacantul a invocat că nu a vrut să lovească persoana, ci să intimideze, să-și exprime furia. Instanța, în primă instanță, a mers pe ideea că simpla intenție de a speria, împreună cu un act fizic (aruncarea pietrelor), deci "alte violențe", este suficientă. E interesant că n-a fost vorba de o lovitură directă, ci de un pericol. Ce părere ai? Cum ai aborda tu apărarea, sau cum te-ai orienta în recurs, de exemplu, dacă ai fi în situația asta?
Cu comentariile la Cod, ai dreptate. Am răsfoit câteva și am găsit trimiteri la spețe mai vechi, dar prea puține pe spețe noi unde accentul pare să se mute pe prejudiciul efectiv. Cred că o să sap și mai adânc în revistele alea de doctrină, poate găsesc ceva mai... concret. Orice alt sfat e binevenit! Mulțumesc din nou pentru feedback!
Nistor Iancu: Într-adevăr, Adina, e exact cum zici. La o adică, pare destul de simplu ce scrie în cod, dar când ajungi să aplici la concret, ies la iveală atâtea nuanțe... Mă bucur că nu sunt singurul care se lovește de problema asta.
Speța pe care ți-am adus-o în atenție e bună, zic eu, pentru că testează exact limitele alea la care ne referim. Faptul că nu a fost o lovitură direct
Nistor Iancu: Mulțumesc mult, Adina, pentru răspunsul detaliat și pe deplin împărtășit! Mă liniștește un pic să știu că nu sunt singurul care se lovește de zidul ăsta uneori. Clar, intensitatea și intenția sunt miezul problemei, dar și modul în care se "calibrează" astea de către instanțe.
Ce zici tu legat de focusul pe "efectul produs asupra victimei" e exact ce am simțit și eu. Parcă uneori gravitația faptei se mută de pe acțiunea în sine pe consecințele percepute. E o subtilitate care dă mari bătăi de cap la redactarea apărărilor, mai ales când vrei să te bazezi strict pe textul legii.
Am să caut și eu comentariile recente la Codul Penal, sper să am acces pe la bibliotecă la ele. Și revistele de specialitate cu analize de spețe concrete sună promițător. Ai cumvavreo revistă anume de recomandat, sau vreun autor/comentator care rezonează cu tine pe tema asta? Sunt deschis la orice sugestie.
Aștept cu interes și partea a doua a "speței mai neobișnuite" despre care ai început să povestești. Poate ne oferă și ea o nouă perspectivă. Orice exemplificare practică e aur curat în dilemele astea doctrinare.
Mulțumesc din nou pentru implicare!