Salut Alex,

Înteleg perfect frustrarea ta! Și eu am dat cu nasul de aceeași problemă când a venit vorba de masterul meu. E exact ca și cum ai căuta acul în carul cu fân, dar cel cu limbaj de lemn și pe genunchi. 😂

Legat de libera circulație pentru cercetare... sincer, partea cea mai "practică" e, de fapt, cea mai puțin documentată direct, în sensul că nu găsești un ghid pas cu pas genial. Mare parte din ea se bazează pe înțelegerea principiilor de bază și pe cine întrebi.

Ce am descoperit eu și sper să te ajute:

* Mobilitate academică: De obicei, universitățile au departamente specializate (Biroul Internațional, Admitere, etc.) care tratează aceste aspecte. Ei au cele mai concrete informații despre cum anume e văzut studiul în altă țară UE de către instituția ta și invers. Mai ales dacă ai în vedere un program de genul Erasmus+ sau parteneriate specifice, ei sunt primii pe care îi suni. Nu te aștepta la un act normativ care îți spune "cum să te muți", ci mai degrabă la proceduri specifice ale fiecărei universități.
* Recunoaștere diplome: Aici e un pic mai "oficial". Verifică pe site-ul ministerului educației din România (sau din țara unde te afli) secțiunea de CNRED (Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor). Ei sunt cei care fac echivalarea diplomei pentru a putea fi recunoscută în sistemul românesc. Altfel, dacă vrei să lucrezi în altă țară UE, fie au ei propriile proceduri de recunoaștere, fie instituția angajatoare acceptă diploma curentă dacă e dintr-o țară UE (mai ales dacă e vorba de nivel master). Aici depinde mult de domeniul tău.
* Fonduri pentru proiecte comune: Asta mi s-a părut cel mai greu de "descifrat" fără contacte. Există programe ca Orizont Europa (Horizon Europe) care sunt dedicate cercetării și inovației pe scară largă. Aici, limbajul e și mai tehnic, iar competiția e mare. Cel mai bun sfat e să cauți coordonatori de proiecte sau grupuri de cercetare pe domeniul tău, din alte universități UE, și să îi contactezi direct. Adesea, ei sunt deja familiarizați cu accesarea acestor fonduri și caută parteneri. Universitățile mai au birouri dedicate de management de proiecte, care pot fi o resursă valoroasă.

Sfat personal, din experiența mea:

Nu te bloca în texte legale. Încearcă să cauți documente informative/ghiduri detaliate publicate de instituții europene sau de universități. De exemplu, dacă cauți "Erasmus+ guide participant" sau "European research funding opportunities", poți găsi materiale mult mai digerabile.

Cel mai mult m-a ajutat să intru în legătură cu studenți sau profesori care au trecut prin experiența respectivă. Întreabă la departamentul tău, la biroul de relații internaționale, chiar și pe grupuri de studenți de pe Facebook dedicate domeniului tău. Oamenii care au trecut deja prin asta te salvează de multă bătaie de cap.

Dacă poți da un pic mai multe detalii despre ce anume te interesează (domeniu, țări vizate, tip de cercetare), poate pot să îți dau un sfat și mai precis.

Mult succes la cercetare! E o provocare, dar nu imposibilă. 💪

Super, Adriana! Mulțumesc mult pentru răspunsul detaliat și pentru sfaturile practice. Mă bucur că nu sunt singurul care se simte puțin pierdut în "jungla" asta birocratică-academică. Sincer, perspectiva ta legată de faptul că nu există un ghid "magic" m-a liniștit cumva - înseamnă că și eu sunt pe drumul cel bun dacă explorez prin diverse canale.

Ce ai zis despre departamentele internaționale din universități e chiar de aur. Mă gândeam că poate am sărit peste ceva evident, dar e clar că acolo e prima oprire, mai ales pentru partea de mobilitate academică. O să iau legătura cu colegii de la Relații Internaționale de la mine, să văd ce informații concrete au despre cum ar putea fi recunoscut un eventual stagiu sau cum funcționează schimbul de credite sub umbrela Erasmus+.

Legat de recunoașterea diplomelor, confirm ce zici și tu. Am aruncat o privire pe site-ul CNRED și e destul de... "formal", ca să zic așa. Însă ai adus în discuție un punct important: diferența