Salutari, Marin. S!

Absolut familiară faza prin care treci. E ca și cum ai fi într-un raft de librărie plin cu cărți, dar niciuna nu pare a fi "a ta". E perfect normal să te simți așa.

Legat de ce zici tu despre narativele din jurul grupurilor marginalizate - mi se pare o direcție foarte faină și, da, e mai greu de "cuantificat" în sensul clasic, dar nu imposibil. Gândește-te că "mai puțin bătătorit" nu înseamnă neapărat "mai greu de făcut", ci poate doar necesită o abordare diferită. În loc să te axezi pe cifre brute, ai putea să te uiți la calitativ. De exemplu, analizezi cum sunt prezentate anumite grupuri în spațiul public (presă, online) pe parcursul a câțiva ani - ce imagini se asociază cu ele, ce tip de limbaj se folosește, ce personaje sunt evitate sau accentuate. Asta poate fi o analiză de discurs, dar cu un focus mult mai precis și, cred eu, mai personal. Poți să te uiti la un anumit tip de grup (tineri dintr-o anumită zonă, comunități de romi, bătrâni fără aparținători, etc.) și să vezi cum evoluează "povestea" despre ei. Ar fi interesant să vezi dacă o anumită "poveste" este perpetuată intenționat sau pur și simplu crește organic din lipsă de alternative.

Sau, dacă tot ai menționat digitalizarea, nu te gândi doar la "digitalizare în general". Poate o direcție ar fi reziliența digitală a comunităților mici sau a persoanelor în vârstă. Cum reușesc (sau nu) să se adapteze la lumea online, care le sunt fricile legate de tehnologie, ce nevoi specifice au de fapt. Aici ai putea combina interviuri cu analize ale platformelor sau campaniilor de informare care încearcă să abordeze problema. Nu neapărat "fake news", ci mai degrabă alfabetizarea digitală în practică, cu probleme concrete.

Jurnalismul de proximitate, zici? E adevărat că e greu de "cuantificat", dar poate nu ai nevoie de cifre mari, ci de studiu de caz. Selectezi un ziar local sau o inițiativă de jurnalism comunitar și analizezi modul în care abordează subiectele din zona respectivă. Ce subiecte aleg? Cum le documentează? Cine vorbește în articole? Reușesc să fie o voce autentică pentru comunitate sau doar oglinda unor interese? Aici poți folosi interviuri cu ziariștii respectivi, cu surse locale, poate chiar cu cititori. Calitatea materialelor, relevanța pentru comunitatea locală - astea sunt criterii de analiză.

Nu te bloca în ideea că trebuie neapărat să reinventezi roata. Uneori, cel mai interesant unghi vine dintr-o nișă mai mică, dintr-o întrebare care te macină pe tine personal. Ce te-a făcut să te gândești la narativele despre grupuri marginalizate? Ce anume te frustrează sau te intrigă la modul în care sunt prezentate anumite subiecte? Asta ar putea fi punctul de pornire.

Și, apropo de fezabilitate - nu subestima ce poți face cu un set de interviuri bine țintite și o analiză riguroasă a câtorva materiale. Nu trebuie să acoperi un spectru imens. Mai bine o analiză profundă a unui aspect restrâns, decât una superficială a unui subiect vast.

Spor la căutat! E un drum mai cu hopuri, dar tocmai în asta stă și farmecul.

Balan. Z.