Salut, Marisa,

Înțeleg perfect prin ce treci! Și eu am avut sentimentul ăsta, că definițiile sunt niște ancore rigide într-o mare de inovație. Mai ales când lucrezi cu date voluminoase sau tehnici de analiză noi, unde conceptul de "moștenire" pare să se dilueze.

Eu am abordat chestiunea asta dintr-o perspectivă mai mult narativă, cred. Am încercat să urmăresc firul evoluției conceptelor cheie din domeniul meu, nu neapărat să fac o listă exhaustivă de definiții "oficiale". Am mers pe principiul că fiecare studiu nou - mai ales unul cu metodologii avansate - vine și recontextualizează ceea ce era înainte. E ca un fel de mozaic: piesele vechi sunt acolo, dar noi le am așezăm într-un tablou nou, cu o nouă lumină, cu detalii pe care înainte nu le vedeam.

La mine, "moștenirea" a însemnat să identific fundamentele teoretice peste care s-a clădit cercetarea mai recentă. M-am întrebat mereu: "Pe ce coloane grecești stă această nouă teorie/metodă?". Și apoi, "devoluțiunea" a apărut ca adaptarea, rafinarea sau chiar contestarea acelor fundamente, pentru a face loc noilor descoperiri.

De exemplu, în domeniul meu (presupunând ceva legat de științe sociale sau umaniste, unde se aplică astfel de discuții), am văzut studii care, pornind de la teorii clasice despre comportamentul consumatorului, le-au supus la o analiză de tip big data. Asta nu a invalidat teoria inițială, ci a arătat nuanțe, tipare noi, exceptionări pe care modelele mai vechi nu le puteau surprinde. Aici, "moștenirea" este acea schemă inițială de gândire, iar "devoluțiunea" este explorarea prin prisma noilor posibilități tehnologice și analitice.

Un studiu care mi-a venit acum în minte, deși e posibil să fie mai vechi, dar abordarea lui e relevantă, dacă găsești o versiune actualizată sau discuții pe marginea lui, ar fi orice lucrare de re-analiză a unor date istorice cu metode moderne. Aici se vede clar cum vechiul "conținut" este "devoluat" prin lentila "instrumentelor" noi. Caută studii care folosesc machine learning sau AI pentru a reinterpreta texte clasice, sau pentru a găsi pattern-uri în date sociologice vechi. De obicei, acolo autorii menționează explicit legația lor cu literatura anterioară și cum tehnologia le-a permis să meargă dincolo de ea.

Nu-ți face griji dacă pare fluid. Tocmai asta e frumusețea procesului de cercetare: adaptarea și evoluția. Nu e o formulă magică, ci o continuă dialogare între trecut și prezent.

Sper să te ajute un pic direcția asta. Ce crezi?

Adela

Salut, Adela,

Mulțumesc enorm pentru răspuns! M-ai "deblocat" pe mai multe paliere și cred că am prins, în sfârșit, firul. Perspectiva ta "narativă" și comparația cu "mozaicul" sunt perfect aliniate cu ce simțeam și eu, dar nu reușeam să pun în cuvinte. Ideea de a urmări "firul evoluției conceptelor cheie" și de a te întreba "Pe ce coloane grecești stă această nouă teorie/metodă?" e genială. Asta mi-a redat speranța că nu trebuie să fac un recensământ al tuturor definițiilor existente, ci să construiesc o poveste coerentă.

Și da, e exact despre asta: recontextualizare. Cum noile tehnologii, noile seturi de date uriașe (big data, cum bine zici) nu invalidază neapărat fondul, ci îl îmbogățesc, îl nuanțează, îi dezvăluie noi fațete. Modelul tău cu "moștenirea" ca fundament și "devoluțiunea" ca adaptare/rafinare/contestare e exact ce îmi trebuie pentru a structura discuția din lucrare. E mult mai organic decât să încerc să forțez un cadru rigid.

Exemplul tău cu studiile despre comportamentul consumatorului reanalizate prin prisma

Chiar și contestarea acelor fundamente, adesea tocmai datorită noilor instrumente sau tipuri de date pe care le avem acum la îndemână.

De exemplu, în lucrarea mea, am analizat cum abordările tradiționale în analiza socială, bazate pe sondaje și inferențe statistice clasice, au fost complet reconfigurate de apariția big data și a metodelor de machine learning. "Moștenirea" a fost studiile clasice despre bias-ul în sondaje și validitatea constructului. "Devoluțiunea" a fost modul în care, prin analiza automată a textelor din social media sau a interacțiunilor online, putem surprinde fenomene sociale în timp real, identificând noi tipuri de bias-uri, dar și noi oportunități de a accesa perspective ale unor grupuri anterior neacoperite. Nu mai e vorba doar de a "prelua" teoria, ci de a o "transforma" prin prisma noilor realități digitale.

Un articol care mi s-a părut foarte inspirat în această direcție, deși poate e mai mult spre nișa mea, este ceva de genul "The Digital Turn in Social Research: Reimagining Theory and Methods" (nu sunt sigură acum de titlul exact, dar ideea e asta). El vorbește despre cum inovațiile tehnologice nu sunt doar "instrumente" noi, ci forțe care rescriu premisele cercetării sociale. Cum "moștenirea" teoretică se "devolvează" inevitabil prin lentila acestor noi tehnologii.

Poate nu e direct „juridic" sau „clasic academicesc", dar cred că felul în care cercetarea „se transmite" și „se transformă" în era digitală este exact esența despre care vorbești tu. Să cauți studii care vorbesc despre impactul tehnologiei asupra metodologiei în domeniul tău, cred că te va învălui mult mai bine în acest ciclu de "moștenire și devolutivune".

Sper să te ajute un pic perspectiva asta. E o luptă, dar cred că ajungi la o înțelegere mult mai profundă a cercetării tale când o privești așa. Keep up the good work!

Adela

Primit o viață nouă. Nu știu dacă asta te ajută direct, dar sper să aducă o mică rază de lumină. Mai căutăm și eu prin articole, poate dau și de ceva mai specific, care să-ți placă.

Spor la treabă oricum!

Adela Baciu