Salutare, Eric!

Excelentă temă de masterat! Chiar este un domeniu fascinant și, cum ai intuit și tu, deloc simplu de disecat. Ceea ce spui despre diferența dintre răspunderea disciplinară și cea civilă este, cred, o nelămurire frecventă.

Din experiența mea (și am văzut destule cazuri, din păcate), diferența principală stă în cine este "victima" și care este scopul sancțiunii.

* Răspunderea disciplinară vizează, în primul rând, menținerea integrității profesiei notariale și încrederea publicului în actul notarial. "Victima" aici este, într-un fel, Colegiul Notarilor sau Uniunea Națională a Notarilor Publici. Sancțiunile (avertisment, amendă, suspendare chiar) sunt menite să corecteze o abatere de la regulile profesionale, de la etică, de la deontologie. Se analizează dacă notarul a încălcat norme specifice profesiei, chiar dacă aceasta nu a dus neapărat la un prejudiciu material direct pentru cineva. De exemplu, o formalitate neglijată, o informație incompletă prezentată părții... poate nu cauzează daune imediate, dar subminează buna funcționare a sistemului.

* Răspunderea civilă, pe de altă parte, se focusează pe repararea unui prejudiciu material cauzat unei părți din actul notarial (sau unei terțe persoane care a pătimit din cauza nerespectării de către notar a obligațiilor sale). Aici, notarul (sau, mai des, societatea profesională/asiguratorul lui) trebuie să compenseze persoana care a suferit o pierdere financiară, unfavoare, un inconvenient. Criteriul este direct legat de legătura de cauzalitate dintre culpa notarului (neglijență, imprudență, rea-credință) și prejudiciul suferit.

Zona de penumbră apare, cum bine zici, taman când neligenta duce la prejudiciu. Multe abateri disciplinare sunt, în același timp, și premise pentru răspunderea civilă. De exemplu, dacă un notar nu verifică corect identitatea părților într-un act de vânzare-cumpărare și, ulterior, se dovedește că vânzătorul nu era proprietarul real, notarul a încălcat o normă disciplinară (verificarea identității și a capacității juridice este o obligație profesională clară) și a cauzat un prejudiciu material cumpărătorului (care a pierdut banii investiți). În acest caz, notarul ar putea fi supus atât unei proceduri disciplinare, cât și unei acțiuni civile.

Sau, un caz clasic, greșeli materiale în acte care, ulterior, cauzează probleme la Cadastru sau la alte instituții și implică costuri de rectificare pentru părți. Acolo, clar, vezi ambele planuri.

Ce am observat eu este că probele sunt esențiale pentru a face distincția. Într-o cercetare disciplinară, se caută probe pentru neîndeplinirea unei obligații profesionale. Într-un proces civil, se caută probe pentru prejudiciu, legătura de cauzalitate și culpa notarului. Nu întotdeauna cele două se suprapun perfect din punct de vedere al probatoriului.

Ca resurse, pe lângă legislația clasică (Legea notarilor publici și a activității notariale, Codul de procedură civilă, Normele de aplicare a legii), aș recomanda să cauți studii doctrinar ale unor profesori recunoscuți pe materia dreptului civil și a celui notarial, precum și decizii relevante ale instanțelor, mai ales ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, dacă găsești jurisprudență care clarifică anumite aspecte. Uneori, chiar și revistele de specialitate de la facultățile de drept, axate pe studii de caz, pot fi o mină de aur.

Dacă ai vreun caz concret în minte de când te documentezi, dacă vrei să-l dezbatem, să vedem cum s-a aplicat la fața locului, sunt curios să-l aud. Poate prin discuții pe cazuri putem scoate la iveală și mai bine subtilitățile astea.

Succes în continuare cu cercetarea!