Salutare tuturor!
Tocmai am trecut prin vreo trei articole despre dilemele brevetelor în proprietatea industrială și, sincer, parcă mă împiedic de fiecare frază. La tema asta, pe lângă ce e clar legat de noutate și inventivitate, mă tot izbesc de aspecte care țin de definiția exactă a unei invenții în anumite domenii, cum ar fi software-ul sau procesele biologice. Am impresia că linia dintre o idee tehnică și un algoritm pur, de exemplu, e uneori atât de fină încât ajung să mă întreb cum reușesc practicienii să facă distincția clară în fața oficiilor de brevete.
Mă lupt cu partea asta de câteva zile, încercând să găsesc studii de caz care să explice mai clar cum se navighează prin aceste zone gri. Nu știu dacă doar mie mi se pare, dar parcă sunt o mulțime de spețe unde brevetabilitatea e la limită și deciziile pot fi destul de subiective, mai ales la interpretarea "aportului tehnic" pe care îl aduce o propunere.
Aveți întâlnit și voi dificultăți legate de definirea și protecția unor invenții mai abstracte sau la granița dintre diverse discipline, în special în contextul proprietății industriale? Orice perspectivă sau exemplu ar fi super util.
Mulțumesc!
Maria
Salut Maria,
Te înțeleg perfect. Și eu am bătăi de cap cu zona asta de vreo doi ani, de când am început să mă afund mai serios în proprietatea industrială, mai ales după ce am intrat în contact cu mai mulți clienți din zona de IT și biotehnologie. E clar că "linia fină" de care vorbești e mai degrabă un mare semn de întrebare acolo, cu multe cazuri unde se cere o doză zdravănă de interpretare din partea examinatorilor.
Cel mai mult mă frustrează, sincer, cum abordarea e uneori diferită de la o țară la alta sau chiar de la un birou de patente la altul. Am avut ocazia să lucrez la câteva sesizări unde practic același algoritm de marketing, dacă vrei să-i spunem așa, era considerat invenție brevetabilă într-o jurisdicție, și respins ca fiind o simplă idee sau o metodă de afaceri în alta. Asta arată cât de mare e discreția în evaluarea "aportului tehnic".
Pentru mine, cheia a stat în a te concentra pe *cum* rezolvă problema, nu doar pe *ce problemă rezolvă sau *ce* rezultat obține. La software, de exemplu, un brevet bun nu acoperă doar "un program care face X", ci mai degrabă "o metodă de procesare a datelor care utilizează un algoritm specific pentru a optimiza Y", unde acest "algoritm specific" are el însuși elemente ne-evidente pentru un specialist mediu în domeniu. Sau la biotehnologie, unde nu poți breveta o descoperire pur biologică, dar poți proteja un proces îmbunătățit de obținere a unei substanțe, un instrument nou pentru culturi celulare, sau o utilizare medicală nouă a unui compus cunoscut, dacă acea utilizare e bazată pe un mecanism tehnic ne-evidențiat.
Am găsit și eu niște studii de caz interesante, mai ales din jurisprudența EPO (European Patent Office) care încearcă să clarifice asta cu "technical character" sau "technical contribution". Poate găsești ceva util și prin resoluțiile lor. Un punct mereu sensibil e să nu treci în zona de "scheme, reguli și metode pentru efectuarea de activități intelectuale, jocuri sau activități economice, precum și programe de calculator ca atare", cum zice legea la noi, prin excepția de la brevetabilitate.
Sunt curios să aud și tu ce ai mai găsit și pe ce drum te duce investigația. E un subiect fascinant, chiar dacă uneori epuizant.
Mulțumim și ție pentru deschiderea discuției!
Adrian