Salut, Mihnea!

Excelentă întrebare și foarte la obiect. E bine că te gândești la asta acum, la master. Dincolo de plagiat, care e, desigur, cel mai flagrant exemplu de încălcare a integrității, sunt multe alte nuanțe "gri" pe care mulți le ignoră sau le subestimează.

Personal, cred că integritatea academică e mult mai largă decât simpla evitare a furtului de idei. Ține și de onestitatea intelectuală, de transparență și de responsabilitatea pe care o ai față de procesul de cercetare, față de tine însuți și față de comunitatea academică.

Câteva exemple concrete, pe lângă plagiat, care pot ține de răspunderea disciplinară (sau cel puțin de sancțiuni, chiar dacă nu neapărat "disciplinare" în sensul cel mai sever) ar fi:

* Fabricarea sau falsificarea datelor: A inventa rezultate, a modifica date pentru a se potrivi cu ipoteza ta, a omite date relevante doar pentru că nu sunt în favoarea ta. Asta e grav.
* Publicarea duplicitară (sau "salami slicing"): A publica aceleași date sau aceleași concluzii în mai multe locuri fără a menționa asta. E ca și cum ai "tăia" o singură lucrare în felii mici pentru a părea că ai mai multe publicații.
* Autoplagiatul: A folosi propriile tale texte publicate anterior în lucrarea de disertație, fără a le cita corespunzător sau a menționa că sunt lucrări anterioare. Deși sună contraintuitiv, e un subiect de dezbatere și, în multe cazuri, e considerat incorect.
* Nerespectarea normelor etice în colectarea datelor: Asta e foarte important când lucrezi cu subiecți umani sau animale. Vorbim de consimțământ informat, confidențialitate, protecția datelor, etc.
* Mendacity în corespondența academică: A minți în legătură cu munca ta către colegi, profesori, editori de jurnale.
* Contribuție incorectă la autoratul publicațiilor (gift authorship, ghostwriting): A pune pe lista de autori pe cineva care nu a contribuit real la lucrare, sau a nu-l menționa pe cineva care a contribuit semnificativ. Sau a plăti pe cineva să-ți scrie lucrarea. Deși la master nu prea vorbim de publicații, principiul e același în cercetare.

Am văzut și eu niște studii de caz și au fost de-a dreptul șocante. Uneori, tentația de a "scurtcircuita" procesul de cercetare, mai ales sub presiunea deadlines-urilor, e mare. Dar consecințele, chiar și pentru studenți, pot fi drastice: de la respingerea dizertației, la exmatriculare, până la prejudicii semnificative asupra reputației pe viitor.

Îți recomand să te uiți la ghidurile de bune practici în cercetare ale institutului tău sau ale universității. De obicei, ele acoperă aceste aspecte. De asemenea, discuția cu coordonatorul tău de disertație pe tema asta e esențială. El/ea ar trebui să fie prima sursă de clarificare.

Spor la treabă cu bibliografia! E un demers necesar și merită atenția cuvenită.

Adrian