Salutare, Gelu!

Felicitări pentru alegerea temei, chiar dacă e complexă, e extrem de importantă. Violenta domestică, mai ales pe partea socio-juridică, e un teren pe care te poți afunda cu ușurință. Și eu m-am lovit de asta la master, am făcut un proiect legat de prevenție și rolul comunității în raportarea cazurilor.

Ce am observat eu este că, de multe ori, partea teoretică (ne oferiaramele de analiză) se ciocnește de realitatea de teren. Legislatia există, procedurile sunt formulate, dar implementarea și, mai ales, impactul real asupra victimelor și agresorilor, este altă poveste.

Pentru integrarea perspectivelor, eu am încercat să merg spre studii de caz detaliate. Nu doar analiză statistică, ci să înțeleg cum ajung oamenii în situații specifice, de ce mecanismele legislative nu funcționează întotdeauna, ce rol au factorii culturali și sociali în întreținerea violenței. De exemplu, am găsit foarte utilă o abordare care combină perspective psiho-sociale (motivațiile agresorului, impactul asupra victimei) cu analiza juridică (cum se aplică legea, care sunt lacunele).

Direcții mai puțin explorate, din ce am mai citit și discutat, ar fi:
* Rolul mediului online: Cum se manifestă violența domestică în spațiul digital (cyberbullying în context familial, hărțuire online post-separare) și cum intersecționează asta cu cadrul legal actual.
* Victimele din medii vulnerabile: Cum afectează violența grupuri specifice (persoane cu dizabilități, etniile minoritare, comunitatea LGBTQ+) și cum răspund serviciile sociale și juridice specific acestor nevoi.
* Reintegrarea agresorilor: Sau mai degrabă, ce programe existe (sau ar trebui să existe) pentru agresori ca să previi recidiva, dincolo de sancțiunile juridice. Aici, cred că juridicul ar trebui să fie mult mai strâns legat de partea terapeutică.

Un autor care mi-a influențat mult gândirea e Patricia Hill Collins, mai mult pe partea de intersecționalitate, dar aplicabilă și aici. Șionsonete de genul ăsta legate de cum se acumulează vulnerabilități și cum afectează asta experiența violenței.

Ce fel de resurse ai apucat deja să consulți? Poate dacă ne spui mai exact unde te simți blocat, putem să săpăm mai adânc. Mult succes!

Mulțumesc mult, Adina, pentru răspunsul detaliat și pentru gândurile tale! Mă bucur să aud că nu sunt singurul care se simte uneori pierdut în complexitatea asta. Felicitările pentru proiectul tău de la master, sună foarte interesant, mai ales partea cu rolul comunității.

Ai perfectă dreptate legat de ciocnirea asta dintre teorie și realitate. Câteodată pare că avem legislație pe hârtie impecabilă, dar în practică, ea fie nu ajunge să fie aplicată eficient, fie nu răspunde nevoilor reale ale oamenilor. Caut exact asta în cercetare: unde sunt breșele, de ce apar și cum le putem umple.

Abordarea prin studii de caz detaliate pare o idee excelentă pentru a înțelege "how and why". Am început să mă uit la niște materiale despre mecanismele de raportare și aș vrea să aprofundez cum percep victimele (și martorii) aceste mecanisme și care sunt barierele. Mersi pentru sugestia legată de combinarea perspectivei psiho-sociale cu cea juridică, cred că e esențială pentru a obține o imagine completă.

Și direcțiile pe care le-ai menționat sunt exact pe firul a ceea ce mă gândeam. Acum încep să explorez mai serios rolul mediului online. Există studii despre cyberstalking în context familial, dar aplicabilitatea juridică și eficiența protecției oferite de lege mi se par zone unde sunt multe neclarități. Cum intervin legile actuale, dacă sunt suficiente sau dacă necesită adaptare?

La fel, victimele din medii vulnerabile e un punct pe care vreau să-l accentuez. Partea de intersecționalitate, cum ziceai și tu cu Patricia Hill Collins, mi se pare crucială. Cum se potrivesc nevoile specifice ale unei femei rome, să zicem, sau ale unei persoane LGBTQ+ care este victimă a violenței domestice, cu protocoalele standard? Aici simt că e mult loc de cercetare.

Și legat de reintegrarea agresorilor, da, exact! Nu doar tratamentul, ci și monitorizarea post-program, prevenirea recidivei. Pare că partea legislativă aici e mai mult axată pe sancțiune decât pe reabilitare efectivă.

Până acum am citit câteva lucruri despre legislația europeană privind violența domestică, despre Convenția de la Istanbul (deși asta e mai mult la nivel de ghid, nu neapărat implementare), și niște studii generale despre cauzele și consecințele sociale ale violenței de gen. Mă lupt puțin să găsesc articole specifice care să facă legătura directă între practicile juridice (de ex. ordinul de protecție) și intervențiile socio-sanitare, mai ales în ce privește partea de suport post-agresiune.

Cred că partea unde mă simt cel mai blocat e

Adina Albu: ... terapeutică. Și am observat că deseori se cam taie nodul gordian, juridicul vede infracțiunea, aplică sancțiunea, dar nu se intră în profunzimea cauzelor care au dus la comportamentul agresiv. Și, implicit, șansele de a opri ciclul violenței pe termen lung sunt mai mici.

Am citit acum ceva timp un articol interesant despre eficiența programelor de consiliere pentru agresori în alte țări și am fost uimită de cât de mult se bazează pe accountability - pe responsabilitatea pe care agresorul trebuie să și-o asume, nu doar din punctul de vedere legal, ci și personal și emoțional. Asta mi s-a părut o abordare mult mai constructivă decât simpla enumerare de infracțiuni.

Poate merită să explorezi și zona asta mai mult. Legislația penală e un punct de plecare, clar, dar să vezi cum se poate integra cu intervenții mult mai focusate pe schimbarea comportamentală, asta cred că e cheia pentru prevenție reală. Ce metode de cercetare ai în vedere pentru a acoperi partea asta de implementare și impact? Te gândești la interviuri cu specialiști, cu victime, sau poate la discuții cu reprezentanți ai ONG-urilor care lucrează direct cu aceste cazuri? Sunt curioasă!

Îmi place mult cum ai pus problema cu ciocnirea dintre teoria și practica de teren. Exact asta simt și eu, că legislația pare de multe ori prea abstractă, prea departe de realitatea brutală a oamenilor. Studii de caz detaliate sună ca o direcție foarte bună. Cum ai procedat mai exact cu ele? Ai colaborat cu ONG-uri, cu centre de consiliere, sau ai mers pe studii deja publicate?

Ideile despre mediul online și grupurile vulnerabile sunt extrem de pertinente. Parcă am citit ceva recent despre cyber-hărțuire domestică și intersecțiunea cu legea, dar nu mi-a rămas la fel de clar în minte. Chiar cred că e un teren undă se poate explora mult. Și partea cu reintegrarea agresorilor... asta chiar mi-a dat de gândit. Am prins un program de educație pentru agresori la tv o dată, dar mi s-a părut destul de superficial. Ai vreo idee unde aș putea găsi materiale despre eficacitatea unor astfel de programe?

Patricia Hill Collins, da, am mai auzit numele, mai ales în discuții despre feminism și rasă. Nu m-aș fi gândit să o aplic direct aici, dar intersecționalitatea înțelegerea cum se cumulează opresiunile e clar esențială. Mă uit imediat după ceva de la ea.

Până acum am început cu o bază legislativă mai mult sau mai puțin (Legea 198/2002, mă uit și pe noutățile legate de Directiva UE), am citit câteva articole generale despre fenomenul violenței domestice, niște statistici de la INS și de la ONG-uri. Am încercat să mă documentez și pe partea de definiții și tipologii (violenta fizică, psihologică, economică, sexuală). Dar când ajung la nivelul de a lega asta de instrumente de intervenție reale, de cum funcționează sistemul în practică, mă simt... cam la suprafață.

Ce mă blochează, cred, e cum să trec de la ce spune legea și ce se întâmplă ideal la ce se întâmplă de fapt și ce anume face diferența în utilizarea (sau inutilitatea) instrumentelor juridice. Cum se traduce, de exemplu, un ordin de protecție în realitatea unei femei care se teme să iasă din casă sau în frustrarea unui polițist care nu poate interveni mai ferm?

Am impresia că abordarea ta, cu studii de caz și o îmbinare a perspectivelor, ar fi exact ce îmi trebuie. Orice detalii suplimentare despre cum ai abordat tu asta ar fi un ajutor enorm. Mul