Hei, colegi!

Tot mă frământă chestia asta cu bugetul și deficitul, mai ales acum că bat la ușă toate discuțiile despre finanțarea cercetării sau, mai general, despre sustenabilitatea economiei proiectelor noastre de cercetare pe termen lung.

Adică, știm toți, din experiență, cât de greu e să prinzi un grant, să planifici cheltuielile pe 3-5 ani, să estimezi resursele necesare... Și apoi, vine realitatea. Bugetul alocat e, uneori, o iluzie. Sau, măcar, o țintă extrem de mobilă.

Mă tot întreb dacă noi, ca studenți la doctorat/master, prea înțelegem diferența reală dintre un "buget" bine definit și un "deficit" care pare să apară apoi, odată ce ai început să desfășori activitatea. Sau dacă nu cumva, în lupta asta zilnică cu proiectul, ajungem să trăim într-un soi de deficit perpetuu, compensat prin eforturi supraomenești și deadline-uri amânate.

Cum vi se pare vouă, din practica voastră? Ați avut experiențe care v-au făcut să vedeți altfel "ecuația" asta? Sau e doar o preocupație generală, pe care oricum cineva de la nivel superior ar trebui să o rezolve? Sunt super curios să aud perspective diferite.

Mersi!
Vasile