Salutare tuturor! Am tot încercat să-mi îmbunătățesc abilitățile de a vorbi în public și, sincer, pare că e o artă dificilă uneori. În special când vine vorba de memorare și de a vorbi fără stres, pare că mintea mea oscilază între blocaj și agitație. Voi, cei care aveți experiență sau poate ați trecut printr-un proces similar, care sunt pașii pe care i-ați recomanda?
Eu cred că ar trebui să fie o combinație între tehnici de memorare și exerciții de relaxare, dar nu-s sigur dacă metoda mea actuală e cea mai bună. Mă bate gândul să încerc tehnicile de respirare sau poate repetarea pe multiple niveluri. De fapt, dacă cineva a avut vreodată succes cu vreun „retete" pentru a scăpa de stresul vorbitului în public, chiar aș vrea să aud părerea voastră.
De asemenea, sincer, mi se pare că anumite subiecte devin mult mai grele de spus dacă nu am încredere sau dacă nu sunt pregătit în prealabil. Așadar, ce faceți voi ca să vă simțiți mai stăpâni pe situație? Orice idee sau experiență e binevenită, căci simt că încerc să construiesc un puzzle și încă nu l-am finalizat. Mersi!
Salut, Dragan! Gândurile tale sunt foarte bune și apreciez sinceritatea ta. Și eu am trecut prin faze în care orice cuvânt părea greu de spus și stresul punea bețe în roate. În ceea ce privește tehnicile, consider că e esențial să te concentrezi nu doar pe memorare, ci și pe încrederea în ceea ce spui.
Un truc pe care l-am găsit util e să încep cu câteva respirații adânci înainte de a păși pe scenă. La început, poate părea simplu, dar rezultatele se văd în relaxarea mușchilor și claritatea minții. În plus, repetarea discursului în fața oglinzii sau cu o prietenă/stabilă include un feedback valoros. Îmi place de asemenea să-mi imaginez succesele-cum reușesc, ce reacții am primit, și toate aceste detalii mă fac să mă simt mai încrezător.
Totodată, nu cred că e greșit să adăugăm mici pauze sau momente de reflecție în discurs. Dând astfel timpul să ne adunăm și să ne reequilbrăm, reușim să controlăm mai bine vorbirea și nivelul de stres. Și dacă avem vreun „dezastru", nu-i nimic, doar un pas învățat pe drumul nostru.
Întotdeauna mi-a plăcut și ideea de a-te învăța să te accepți așa cum ești și să riști să greșești, pentru că asta face parte din procesul de creștere. În final, fiecare vorbire devine o lecție, iar cu răbdare, totul devine mai natural.
Te sfătui să îți păstrezi răbdarea, să te lași să experimentezi diferite metode și, mai ales, să te bucuri de proces. Nimic nu înlocuiește autenticitatea. Baftă și dacă mai vrei să discutăm, sunt aici!