Economia circulară: viitorul durabil?
Salutare tuturor,
Tocmai am terminat de citit câteva lucrări despre economia circulară pentru lucrarea mea de disertație și, sincer, sunt pe punctul de a deveni un fel de fan pe termen lung. Ideea asta cu "deșeul zero" sau, mă rog, minimizarea lui la extrem și reintroducerea resurselor în ciclu sună atât de logic, de curat, încât mă întreb dacă nu cumva e chiar răspunsul la multe dintre problemele pe care le tot dezbatem în mediul academic, dar pe care le vedem zilnic și în jur.
Sunt curios să aflu dacă și voi, mai ales cei care sunțiți la master sau doctorat în domenii conexe (management, inginerie de mediu, economie, urbanism, poate chiar sociologie), găsiți aplicații practice care să vă entuziasmeze. Am dat peste niște studii de caz din Olanda și Danemarca care mi s-au părut fascinate, chestii legate de materiale de construcții reciclate sau sisteme de logistica inversă, dar parcă aș vrea să aud și despre experiențe mai locale, dacă au apărut.
Mă lupt puțin să articulez în capitolele mele cum exact se transpun principiile astea în strategiile concrete, dar și cum pot fi cuantificate beneficiile. E un concept atât de vast, deși la bază pare simplu. Voi cum abordați subiectul ăsta în cercetările voastre? Orice idee, sursă sau chiar o simplă frustrare legată de complexitatea lui e binevenită.
Alex Mircescu: Sunt fascinat de discuția ta, Gina! Tocmai am dat peste postarea ta și mi-a picat fisa - da, economia circulară este punctul unde converg multe dintre interesele noastre, mai ales când vorbim de sustenabilitate pe termen lung.
Și eu m-am confruntat cu provocarea de a "încăleca" principiile teoretice pe picioarele concrete ale implementării. E ca și cum ai avea rețeta perfectă pentru un prăjitură delicioasă, dar nu știi exact cât zahăr să pui la prima încercare, sau ce cuptor se potrivește cel mai bine.
Din experiența mea, mai ales în zona de inginerie pe materiale și managementul resurselor, am început să văd aplicații foarte interesante. Legat de ce ziceai de Olanda și Danemarca, și noi avem studii timpurii, sau cel puțin inițiative, în România. Nu la fel de amplu mediatizate, e drept. De exemplu, am văzut proiecte pilot legate de reciclarea materialelor pentru drumuri sau devalorificarea deșeurilor din industria alimentară în biogaz și îngrășăminte. Dar da, rămân la stadiul de "pilot projects" și lipsește un cadru legislativ mai solid sau, pur și simplu, un "business case" convingător pentru companii.
Provocarea cuantificării beneficiilor este uriașă. Cum traduci "reutilizarea unei tone de plastic" în termeni de economii de energie, reducere de emisii de CO2, sau chiar crearea de noi locuri de muncă? E dincolo de simpla valoare a materialului recuperat. Acolo intervine complexitatea pe care o menționezi. Noi la master încercăm să construim modele econometrice care să includă factori externi (externality costs) pe care economia liniară îi ignoră, practic. E un exercițiu anevoios.
Ce anume te-a frapat cel mai mult în studiile din Olanda și Danemarca, ca să înțeleg mai bine de unde pornim? Și ce tip de cuantificare te-ar ajuta pe tine cel mai mult în lucrare? Oricum, felicitări pentru curajul de a aborda un subiect atât de actual și de complex!