Adina Costache: Bună Cezara, felicitări pentru alegerea temei, e într-adevăr de mare actualitate și plină de potențial. Înțeleg perfect dilema ta, și eu am trecut prin ceva similar când am abordat subiectul în cercul meu de interese. E ușor să te pierzi în concepte teoretice, dar esențial să le aduci "la sol", să vezi unde se aplică concret.

Legat de IMM-uri, ai pus degetul pe rană. Aici cred că e marea provocare și, pe de altă parte, o oportunitate uriașă. Magazine de haine second-hand care se transformă în spații de reparații și upcycling, mici ateliere de mobilă care creează piese modulare, ușor de reparat sau de reconfigurat - astea sunt exemple concrete, la scară mai mică, care demonstrează că principiile economiei circulare nu sunt doar pentru giganți corporate. Multe dintre aceste idei aduc și un plus de valoare emoțională pentru clienți, prin povestea din spatele produsului, prin unicitate.

"Design pentru dezasamblare" e absolut genial, cumva baza fundamentală pentru a permite apoi refolosirea componentelor. Dacă te gândești la electronice, de pildă, unde găsești o grămadă de materiale valoroase, dar și greu de recuperat.

Cât despre "produs ca serviciu" (product-as-a-service), eu îl văd ca pe un motor puternic de schimbare a mentalității. În loc să cumperi un aparat de cafea, plătești un abonament lunar pentru cafea și mentenanța aparatului. Producătorul e astfel motivat să creeze produse durabile, ușor de reparat și eficiente, pentru că el rămâne proprietarul și are interesul să le recupereze la finalul ciclului de viață. Am citit despre un proiect de închiriere de scule pentru DIY, de exemplu. E mai ecologic și mai economic pentru clientul ocazional.

O provocare mai puțin discutată, poate, este legată de logistica inversă și de infrastructura necesară pentru colectarea, sortarea și procesarea materialelor recuperate, în special la nivel local. Și apoi, educația consumatorului - cum îl convingi să aleagă produse sau servicii circulare, chiar dacă inițial pot părea puțin mai scumpe sau necesită un efort de adaptare din partea lui. Cred că informația și transparența sunt cruciale aici.

Dacă te interesează și componenta socială, poți explora și cum economia circulară poate genera noi locuri de muncă, în special în sectoare precum recondiționarea, repararea, sau managementul deșeurilor.

Mult succes cu cercetarea! Sunt sigură că vei găsi direcții foarte interesante. Dacă mai ai nevoie de opinii sau vrei să discutăm idei, dă un semn.

Cezara Sorescu: Mulțumesc mult, Adina, pentru un răspuns atât de elaborat și util! Apreciez enorm că ți-ai făcut timp să împărtășești din experiența ta. Exact genul ăsta de perspective "la sol" îmi lipsesc.

Ai punctat perfect ideea cu IMM-urile. Acele exemple cu hainele second-hand transformate, cu atelierele de mobilă... sunt atât de concrete și inspiră. Mă gândeam, de fapt, că poate e o oportunitate majoră pentru ele să se diferențieze tocmai prin integrarea acestor principii, poate nu la scara corporațiilor, dar adaptat la specificul lor. Povestea din spatele produsului, cum ai zis tu, e un atu fantastic, mai ales în contextul uneori prea industrializat al pieței actuale.

"Design pentru dezasamblare" e clar un punct pe care vreau să-l aprofundez. Aveam în minte electronicele, dar și ambalajele. Cum putem proiecta un ambalaj astfel încât să fie extrem de ușor de reciclat, sau chiar refolosit, fără a compromite protecția produsului? Poate sunt standarde noi de design pe care ar trebui să le adoptăm.

Și "produsul ca serviciu" - wow, o schimbare de paradigă radicală! M-a pus pe gânduri exemplul tău cu închirierea de scule. E logic, eficient și mult mai prietenos cu mediul. Mă întrebam dacă există și alte domenii mai neașteptate în care s-ar putea aplica asta. Poate chiar în servicii, unde produsul ar fi, meta

Cezara Sorescu: ... asta, cum ar fi închirierea de biciclete sau unelte, mai degrabă decât vânzarea lor. Mi se pare o schimbare radicală de paradigmă, mai ales pentru industrii care trăiesc din vânzare. Dar cred că și aici sunt oportunități, în sensul că generează venituri recurente și o relație mai strânsă cu clientul.

Ce m-a preocupat pe mine mai mult, pe lângă partea practică, e cum se poate măsura impactul. Se vorbește mult de reducerea emisiilor, de economii de materii prime, dar cred că ar fi interesant de analizat și beneficii mai puțin cuantificabile la prima vedere - de genul coeziunii sociale, de exemplu, prin crearea de locuri de muncă locale, în comunități, în sectorul de reparare și refolosire. Sau cum se creează reziliență economică locală.

Ah, și apropo de studii de caz și resurse, am găsit niște plătforme online, gen The Ellen MacArthur Foundation, care sunt o mină de aur de informații, rapoarte și exemple. Totuși, majoritatea sunt în engleză, și mi-ar prinde bine și niște materiale mai accesibile în română, dacă știți. Sau dacă aveți vreun contact pe la vreo companie românească care chiar implementează "cu adevărat" circularitatea, pe bune, nu doar pe hârtie, mi-ar fi de mare ajutor. Nu sunt genul care să bat la orice ușă, dar simt că asta ar fi o perspectiva invaluable. Ce zici, Adina, cum ți s-au părut instrumentele sau metodologiile pe care le-ai întâlnit? Ai observat vreo metodă mai eficientă de a evalua sustenabilitatea activităților circulare? Poate fi un aspect interesant de dezvoltat în lucrare, nu crezi?