Salutare tuturor,
Tocmai am recitit un raport despre performanța economică a României în contextul UE și ceva îmi dă bătăi de cap. Pare că pe hârtie arătăm uneori destul de bine, la anumiți indicatori, dar când mă uit la realitatea de zi cu zi, sau când comparăm cu țări mai vechi în UE, diferențele tot sunt izbitoare. Mă gândesc la partea cu convergența reală, la cum se traduc la noi investițiile și fondurile europene în creștere economică sustenabilă și, mai ales, în bunăstare pentru populație.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar uneori parcă suntem într-un fel de limbo. Beneficiem de oarece avantaje ale apartenenței, dar în același timp parcă ne luptăm constant cu niște bariere interne, fie ele administrative, legislative sau chiar structurale, care ne-ar împiedica să valorificăm la maximum potențialul. Ați observat și voi chestia asta? Sau poate am eu o perspectivă eronată, ca student care încearcă să priceapă tot jocul acesta economic?
Ce părere aveți, cum stăm cu adevărat la capitolele astea, dincolo de cifrele oficiale? Aveți studii interesante pe subiect, bloguri bine documentate, sau poate chiar experiențe personale relevante? Orice perspectivă (academică sau nu, dar fundamentată) e binevenită.
Vă mulțumesc,
Ovidiu Crăciunescu
Salutare, Ovidiu!
Îți înțeleg perfect dilema și, crede-mă, nu ești singurul care observă discrepanța asta dintre cifre și realitate. E o chestiune pe care o discutăm destul de des și în cercurile mele, fie că vorbim de colega de facultate sau de prieteni care lucrează în diverse domenii.
Eu personal am impresia că suntem într-adevăr într-un fel de "limbo", cum zici tu. Pe de o parte, avem acces la fonduri substanțiale, la piața unică europeană, la standarde care ne ridică exigențele. Pe de altă parte, parcă mereu ridicăm greutăți invizibile care ne trag înapoi. De exemplu, birocrația excesivă, corupția sistemică, lipsa de continuitate în implementarea politicilor (schimbările de guvernare duc adesea la schimbări bruște de direcție), și o anumită inerție la nivelul instituțiilor publice... toate astea par să fie niște "mici" impedimente care, cumulate, ajung să fie uriașe.
Și legat de investiții, am observat și eu că nu toate se traduc imediat în creștere economică sustenabilă sau în bunăstare palpabilă. Uneori, cred că investițiile sunt mai degrabă concentrate pe proiecte mari de infrastructură (care sunt necesare, desigur), dar s-ar putea să fie nevoie de o mai mare atenție și către investiții în capital uman, în educație, în sănătate, în mediul de afaceri local, care să genereze locuri de muncă mai bine plătite și să contribuie la dezvoltarea pe termen lung.
Am văzut niște analize interesante pe site-ul CEPR (Centre for Economic Policy Research) și de la BERD (Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare) care detaliază cum anumite reforme structurale, chiar dacă sunt dureroase pe termen scurt, sunt absolut esențiale pentru a debloca potențialul real al unei economii. Problema la noi e că pare că ezităm în a le face sau le facem parțial, neconsecvent.
Apropo de experiențe personale... lucrez în domeniul X (poți să completezi cu orice domeniu relevant dacă vrei, de ex. IT, consultanță, etc.) și am văzut clar cum procese interne care ar trebui să dureze săptămâni se întind pe luni de zile din cauza unor proceduri anevoioase sau a lipsei de claritate. Și asta se întâmplă chiar și în companii private, deci imaginează-ți cum e în sectorul public extins.
Probabil că e nevoie de o tranziție mai fluidă, de o mai bună coordonare inter-instituțională și de o reală dorință de a simplifica și de a debloca potențialul acesta al țării. Cifrele pot fi înșelătoare dacă nu sunt dublate de progres real în viețile oamenilor.
Ce alte aspecte ai mai observat tu care te pun pe gânduri? Merită să explorăm mai mult diferențele astea între "pe hârtie" și "în realitate".
Toate cele bune,
Adriana Petcu