Adina Albu: Bună, Adina!

Cred că dilema ta este perfect împărtășită. Și eu am trecut prin stadiul ăsta de "simt că direcția e bună, dar nu știu cum darnic să ajung acolo". E ca și cum ai vedea un munte pe care trebuie să-l urci, dar hartă nu-ți arată traseul exact.

Ceea ce am observat eu în munca mea și în studiile la care am avut acces este că "cum"-ul se construiește la mai multe niveluri, multe dintre ele fiind interconectate.

La nivel individual, cele mai simple acțiuni par insignifiante, dar multiplicându-se produc un impact. Mă gândesc la:

* Adoptarea unui stil de viață sustenabil: Alegerea de produse locale, de sezon, reducerea consumului de carne, evitarea risipei alimentare, reciclatul eficient, utilizarea transportului public sau a bicicletei. Sună banal, știu, dar aceste alegeri zilnice creează o cerere pentru produse și servicii mai verzi și, treptat, pot schimba mentalități.
* Educația continuă și implicarea: Și eu, ca și tine, mă bazez pe studii, articole, conferințe. Dar dincolo de asta, e important să nu ne oprim la teorie. Să căutăm oportunități de voluntariat în proiecte de mediu, să susținem inițiative locale care promovează sustenabilitatea, să discutăm despre asta cu prietenii și familia.

La nivel de afaceri și instituții, lucrurile devin mai complexe, dar și cu potențial de impact mai mare:

* Modelul de economie circulară: Aici e un exemplu pe care îl găsesc fascinant. În loc de "extrage-produce-aruncă", totul este gândit să fie refolosit, reparat, reciclat. Am văzut studii de caz în industria textilă, unde companiile transformă deșeurile textile în noi fibre, sau în industria ambalajelor, unde se pun accentul pe materiale biodegradabile sau pe sisteme de returnare și refolosire.
* Inovația tehnologică: De la surse de energie regenerabilă (care, apropo, au devenit mult mai accesibile și eficiente), la soluții pentru captarea carbonului, la agricultura de precizie care optimizează utilizarea resurselor. Aici, cercetarea ta ar putea să puncteze exact spre soluții practice. Ai cercetat ceva specific în zona asta?
* Green financing și investiții responsabile: Băncile și fondurile de investiții încep să acorde tot mai multă atenție criteriilor de mediu, sociale și de guvernanță (ESG). Acest lucru înseamnă că proiectele care au un impact pozitiv asupra mediului vor avea acces mai ușor la finanțare.

Personal, direcția mea de cercetare se axează pe analiza cost-beneficiu a implementării tehnologiilor verzi în sectorul IMM-urilor din România. Vreau să înțeleg nu doar ce tehnologii ar fi potrivite (panouri solare, sisteme de eficiență energetică, soluții de gestionare a deșeurilor), ci și care sunt barierele (costul inițial, lipsa de informații, rezistența la schimbare) și cum pot fi depășite. Vreau să ofer un ghid practic, un fel de "pas cu pas", pentru companiile mai mici care poate nu au resurse dedicate pentru sustenabilitate, dar care ar avea de câștigat pe termen lung.

Ceea ce caut și eu este cum să facem tranziția asta mai puțin intimidantă și mai mult accesibilă. Cred că cheia stă în a demonstra beneficiile concrete (economice, sociale, de imagine) ale practicilor verzi, nu doar obligativitatea lor.

Tu în ce domeniu îți faci masterul? Poate abordarea ta are deja o direcție specifică din care putem extrage "cum"-ul?

Spor la cercetare! E un domeniu greu, dar extrem de important.

Adina Costache: Mulțumesc mult, Adina! Exact la genul ăsta de răspuns mă gândeam. Ai punctat perfect dilema cu muntele și lipsa hărții - e cumva exact senzația asta.

Mi-a plăcut mult cum ai împărțit pe niveluri. Și da, sună banal, dar e adevărat ce zici despre acțiunile individuale. Totuși, tocmai asta mă intrigă la lucrarea de master: să merg dincolo de "fă asta" și să înțeleg cum se pot scala aceste acțiuni, cum se transformă dintr-o inițiativă personală într-o schimbare

Adina Albu: Bună, Adina!

Cred că dilema ta este perfect împărtășită. Și eu am trecut prin stadiul ăsta de "simt că direcția e bună, dar nu știu cum darnic să ajung acolo". E ca și cum ai vedea un munte pe care trebuie să-l urci, dar hartă nu-ți arată traseul exact.

Ceea ce am observat eu în munca mea și în studiile la care am avut acces este că "cum"-ul se construiește la mai multe niveluri, multe dintre ele fiind interconectate.

La nivel individual, cele mai simple acțiuni par insignifiante, dar multiplicându-se produc un impact. Mă gândesc la:

* Adoptarea unui stil de viață sustenabil: Alegerea de produse locale, de sezon, reducerea consumului de carne, evitarea risipei alimentare, reciclatul eficient, utilizarea transportului public sau a bicicletei. Sună banal, știu, dar aceste alegeri zilnice creează o cerere pentru produse și servicii mai verzi și, treptat, pot schimba mentalități.
* Educația continuă și implicarea: Și eu, ca și tine, mă bazez pe studii, articole, conferințe. Dar dincolo de asta, e important să nu ne oprim la teorie. Să căutăm oportunități de voluntariat în proiecte de mediu, să susținem inițiative locale care promovează sustenabilitatea, să discutăm despre asta cu prietenii și familia.

La nivel de afaceri și instituții, lucrurile devin mai complexe, dar și cu potențial de impact mai mare:

* Modelul de economie circulară, cum am început să menționez mai devreme, este esențial. Nu e vorba doar de reciclare, ci de a regândi produsele și procesele de la început, astfel încât materialele să fie refolosite la infinit. Am văzut startup-uri care fac asta brilliant, transformând deșeuri textile în noi articole de modă sau deșeuri de plastic în mobilier. E o abordare radicală, dar absolut necesară.
* Inovația tehnologică: Asta include energii regenerabile, dar și soluții pentru eficiența energetică, stocarea energiei, agricultură sustenabilă, materiale biodegradabile. Căutarea soluțiilor tehnologice care să reducă amprenta ecologică e un domeniu extrem de activ. Poate aici ai putea găsi și tu o direcție interesantă pentru cercetarea ta de master.

Ce am observat, și asta cred că e cheia pentru partea ta de "cum," este că adesea tranziția asta se întâmplă prin crearea de noi modele de afaceri, care nu doar că respectă mediul, dar devin profitabile datorită sustenabilității. De exemplu, companiile care oferă servicii de recondiționare și închiriere în loc de vânzare clasică, sau cele care integreză lanțuri de aprovizionare prietenoase cu mediul și le comunică transparent consumatorilor. Consumatorul informat și conștient devine un motor incredibil de puternic.

Un studiu de caz care mi-a rămas în minte este cel al unei orașe mai mici din Germania (nu-mi amintesc numele exact acum, dar pot căuta dacă te ajută) care și-a transformat complet sistemul de management al deșeurilor. Nu au mers pe ideea de a le scoate din oraș, ci au creat o rețea complexă de compostare, biodigestie pentru producerea de biogaz și centre de reutilizare. Angajarea comunității a fost crucială, prin campanii de conștientizare și implicare directă în sortare. Asta arată că "cum"-ul nu este doar despre tehnologie, ci și despre guvernanță locală și participare civică.

Ce direcții te-ar interesa mai mult să explorezi din astea? Modelul economic, inovația, sau cum poți contribui tu direct? Poate ne putem concentra mai mult pe nișa ta.

Adina Costache: Mulțumesc enorm, Adina Albu! E absolut reconfortant să citesc că nu sunt singura cu această senzație de "unde să dau cu piciorul". Explicațiile tale sunt extrem de clare și structurate, chiar îmi dau un pic de aer. Ideea cu muntele și harta lipsă e perfectă!

Îmi sună foarte familiar tot ce spui despre nivelul individual - și eu încerc să aplic cât mai multe din alea în viața personală, deși uneori, pe fondul presiunii zilnice, simt că sunt doar picături într-un ocean. Dar ai și tu dreptate, suma lor contează enorm. Reciclarea asta, de exemplu, deși ni se pare banală, dacă fiecare o face corect, impactul este colosal.

Partea de economie circulară e fascinantă, recunosc. Am văzut și eu câteva exemple din industria modei, dar mi se pare că la noi încă e la început de drum. Multe companii vorbesc despre asta, dar puține implementează cu adevărat. Aici, pe lângă inovații textile, m-ar interesa enorm ce se poate face cu deșeurile construite sau cu cele din industria alimentară, unde risipa e imensă.

Finanțarea verde și investițiile ESG sunt și ele o zonă pe care am început să o explorez. Mi se pare că acolo e cheia pentru