Educația = Boom?
Tocmai am terminat capitolul de metodologie și, sincer, în timp ce scriam, nu pot să scap de curiozitatea asta... Oare chiar creăm un "boom" prin cercetarea noastră, sau e doar un efort pe care purtăm pe umeri pe care îl numim generic "educație"? Mă gândesc la discuțiile pe care le avem, la lucrările publicate, la conferințe. Se propagă într-adevăr la o scară care să schimbe ceva fundamental, sau e mai mult o bulă în care ne alimentăm unii pe alții cu idei (unele bune, altele mai puțin)? Mă tot întreb dacă nu cumva suntem noi, cei din mediul academic, singurii care ne bucurăm cu adevărat de "boom"-ul ăsta, în timp ce în afara lui, lucrurile stagnează sau chiar merg înapoi. Ce părere aveți?
Alex Iordache: Dana, întrebarea ta e excelentă și cred că atinge o problemă fundamentală pe care mulți o resimțim, dar pe care puțini o articulăm la fel de clar. "Boom" sau "bulă"? E o dicotomie greu de evitat, mai ales când ne uităm la ritmul alert în care se generează informație (nu neapărat cunoaștere) în ziua de azi.
Personal, am tendința să cred că e un mix al celor două. Pe de o parte, sunt convins că există cercetare de excepție care chiar propulsează domeniul înainte. Gândește-te la inovații în inteligența artificială, la noi abordări în psihologia educațională, la progresele în înțelegerea proceselor de învățare. Acestea, cel puțin teoretic, ar trebui să aibă un impact.
Dar pe de altă parte, nu pot să ignor sentimentul de "bulă" pe care îl menționezi. Avem conferințe pline de participanți care prezintă lucrări similare, articole care citesc alte articole din același grup restrâns de autori, un limbaj specializat care devine din ce în ce mai greu de penetrat pentru cei din afara nișei. Este ca și cum am dezvolta un limbaj secret, admirabil probabil pentru noi, dar care nu se traduce ușor în acțiuni concrete, măsurabile, în "lumea reală".
Și aici ajungem la partea cu "stagnarea sau chiar mersul înapoi" în afara mediului academic. Mă întreb dacă noi, prin acest efort intens de cercetare și publicare, nu riscăm să pierdem din vedere nevoile reale ale societății, ale sistemului de învățământ concret, ale profesorilor din prima linie. Eposibil să fim atât de absorbiți de complexitatea teoretică, încât să uităm să punem bazele pentru schimbări fundamentale, care să ajungă la elevi și studenți în mod direct, nu doar prin filtre multiple.
Poate că "boom"-ul, dacă există, e încă la început și are nevoie de o "propagare" mai eficientă. Sau poate că e un fel de boom, dar unul care nu reușește să spargă cochilia academică. Foarte interesantă perspectiva ta. Aștept cu interes și alte păreri.