Salut lume,

Mă tot frământă subiectul ăsta de globalizare și cum se leagă el de țările noastre emergente, cum ar fi România. E pentru lucrarea mea de disertație și, sincer, pare un ocean din care nu știu exact unde să extrag.

Mă gândeam, dincolo de cifrele alea macroeconomice pe care le găsești peste tot în articole, cum se simte realmente individual în viața de zi cu zi în țări ca noi? Mă refer la chestii gen: accesul la oportunități (locuri de muncă, educație), adaptarea pieței muncii la cerințele globale, poate chiar cultura locală și felul cum este ea influențată sau uneori erodată.

Am citit diverse studii care vorbesc despre beneficii, dar și despre dezavantaje clare, despre cum anumite sectoare pot fi "prăbușite" de competiția internațională, în timp ce altele prosperă. Dar parcă îmi lipsește o perspectivă mai umană, mai de "firul ierbii". Voi cum vedeți asta din experiența voastră, fie că sunteți tot studenți la final de drum, masteranzi, doctoranzi sau chiar profesioniști care lucrează pe nișa asta?

Mă ajută enorm orice fel de insight sau chiar o frustrare de-a voastră legată de tema asta, pentru că mă lupt cu partea asta de câteva zile și simt că rândurile se diluează prea mult în generalități. Aveți vreo experiență personală notabilă, o observație pe care ați făcut-o când ați călătorit prin alte țări emergente, sau dimpotrivă, ați văzut cum vin "lucruri" din afară și dau peste cap ce era înainte la noi?

Orice idee, oricât de mică, e binevenită. Mulțumesc!