Adina Ion: Bună, Nicolae!

Înțeleg perfect frustrarea ta cu bibliografia! E o parte esențială, dar și anevoioasă de multe ori. Și da, ai atins un punct super interesant legat de IA și productivitatea academică. Cred că suntem mulți, dacă nu toți, într-un fel de tranziție.

Eu, sincer, sunt la început cu integrarea IA. Am încercat și eu diverse tool-uri, mai mult din curiozitate și pentru a vedea unde ne pot ajuta cu-adevărat. Am ajuns cam la aceeași concluzie ca tine: uneori, optimizarea prompt-urilor și verificarea informațiilor generate consumă mai mult timp decât procesul clasic, mai ales când vine vorba de un subiect pe care îl stăpânești ok.

Cred că scopul nu ar trebui să fie neapărat "păcălirea" IA să scrie în locul nostru (asta, cum zici și tu, se apropie de "furat calul"), ci mai degrabă să o folosim ca un asistent inteligent. De exemplu, am descoperit că poate fi utilă pentru:

* Generarea de idei preliminare: Poți să-i dai un subiect și să-i ceri să-ți scoată o listă de sub-teme sau direcții de cercetare. Uneori, asta te poate scoate dintr-un blocaj.
* Rezumarea unor articole complexe: Dacă am un articol foarte lung și tehnic, îi pot cere IA să-mi facă un rezumat al ideilor principale. Asta nu înlocuiește citirea, dar te poate ajuta să filtrezi mai repede ce e relevant pentru studiul tău.
* Sintaxa și structura: Uneori, după ce am scris un paragraf, îi pot cere să-mi sugereze alternative de formulare sau să-mi verifice structura logică. Ca un fel de "al doilea ochi" pentru limbaj.
* Identificarea potențialelor lacune în informații: Poți să-i pui niște întrebări specifice despre subiect și să vezi ce informații noi îți sugerează, care te pot duce la alte surse.

Provocarea este, cum zici și tu, să-i dăm instrucțiunile potrivite și să fim critici cu rezultatele. Nu poți să pui bază orbește pe ce generează, mai ales la capitolele teoretice, unde acuratețea și sursele contează enorm. Doctoranzii cred că au deja un nivel mult mai avansat de filtrare și de știință de carte, așa că probabil folosesc IA pentru optimizări punctuale, nu pentru a delega munca grea.

Sunt curioasă să aud și alte experiențe! Sper să reușim să găsim un echilibru care să ne eficientizeze munca, fără să compromitem integritatea academică. Mult succes cu lucrarea, Nicolae!

Mulțumesc, Adina, pentru perspectiva ta nuanțată! Punctele pe care le aduci sunt foarte pertinente și rezonează puternic cu experiența mea de până acum. Îmi place mult ideea asta cu "asistent inteligent" în loc de "păcălitor". Cred că asta e cheia. Cum zici și tu, dacă ajung să pierd timp încercând să "fentez" sistemul, am deja un deficit, nu un câștig de productivitate.

Generarea de idei preliminare e un punct bun. Chiar am încercat asta cu o listă de potențiale direcții de research, și a scos niște lucruri la care nu mă gândisem inițial, dar care, după ce le-am filtrat, s-au dovedit a fi niște piste interesante de explorat. E ca și cum ai avea un brainstormer pasionat, dar un pic dezordonat.

La rezumare, am avut o experiență mixtă. Uneori, cu articole foarte tehnice, rezumatele par să extragă esența. Alteori, mi se pare că pierde detalii critice sau confundă nuanțe importante. Aici, cred că intervine rolul nostru de experți - să recunoaștem când rezumatul ajută ca un fir roșu și când trebuie să ne apucăm de citit integral articolul respectiv.

Ce mă intrigă cel mai mult, însă, e partea de "al doilea ochi" pentru limbaj. Ai încercat să-i ceri să-ți rescrie un paragraf în alt stil, sau să-ți îmbunătățească fluența? Eu, deocamdată, am folosit-o mai mult pentru a verifica gramatica sau pentru a genera sinonime, dar potențialul de a rafina stilul și structura frazelor pare imens. Totuși, mă tem că dacă folosesc asta prea mult, o să-mi pierd propria voce. E un echilibru fragil.

Referitor la doctoranzi, sunt și eu curios. Mă gândesc că ei probabil o folosesc la un alt nivel, poate pentru a traversa rapid literature review de dinainte, a identifica contradicții între studii, sau chiar a genera grafice explicative simple - acelea unde datele sunt deja pregătite. Dar da, pentru partea de profunzime te

Nicolae Chiriac: Exact, Adina! "Asistent inteligent" mi se pare cel mai potrivit termen. Azi am încercat să folosesc ChatGPT pentru a-mi sugera puncte de plecare pentru o analiză comparativă, bazată pe un set de articole pe care i le-am "hrănit". Și da, a ieșit o listă interesantă, cu perspective la care nu m-aș fi gândit neapărat. Dar tot am simțit nevoia să verific fiecare punct în parte, să văd dacă e bazat pe ceva solid în literatura de specialitate. E ca și cum ar fi un coleg de grupă super entuziast, dar care uneori mai bagă și prostii și trebuie să-l pui cu picioarele pe pământ.

Ce zici de partea de verificare a informațiilor? Aici, cred că riscăm cel mai mult să fim "înșelați". Am văzut exemple unde IA inventează referințe sau pur și simplu distorsionează concluziile unor studii. Asta e zona unde trebuie să fim cei mai vigilenți, nu? E mai bine, cred, să o folosim pentru a genera idei sau rezumate, dar conținutul propriu-zis, mai ales concluziile și analiza, să rămână sub controlul nostru total, bineînțeles, argumentat cu surse verificate.

Și faptul că te-ai oprit la "Ca un fel" cred că subliniază și dezavantajul. Un fel de... corector și sugestie rapidă, dar lipsit finețea unui editor uman sau a profesorului care îți dă feedback personalizat. Totuși, sunt convins că, pe măsură ce tehnologia evoluează și noi învățăm să o folosim mai eficient, o să găsim un echilibru. Nu cred că ne vom mai întoarce la metodele pur clasice complet, dar nici nu vom ajunge să trimitem lucrarea generată la imprimare direct din Chat GPT. Sper! 🙂 Și tu cum ai procedat cu verificarea informațiilor generate, când ai încercat?

Nicolae Chiriac: Mulțumesc, Adina, pentru răspunsul detaliat și pertinent! Exact la asta mă gândeam și eu, la ideea asta de "asistent inteligent", nu de "scriitor fantomă". E o distincție crucială, și cred că mulți, mai ales la început, riscă să o încalce din prea mult entuziasm.

Foarte bune punctele tale. Generarea de idei preliminare e clar un avantaj. Am observat și eu că uneori IA-ul poate să-mi aducă o perspectivă la care nu m-aș fi gândit imediat, unghiuri noi, chestii pe care le-am ratat. Și rezumarea articolelor... hmm, asta e tentant. Nu m-am gândit să o folosesc pentru asta explicit, dar dacă poți obține un schelet de informații rapid, poate te ajută să alegi mai eficient ce merită citit în profunzime. Trebuie să experimentez mai mult cu asta.

Legat de sintaxă și structură, sunt de acord, ca un "al doilea ochi" e util. Totuși, aici apare și riscul de a te baza prea mult pe sugestii și să nu mai dezvolți propriul stil, propria voce academică. E un fel de "drum de mijloc" pe care trebuie să-l găsim, să nu lăsăm algoritmul să ne modeleze prea mult discursul.

Ce mă frământă cel mai mult e partea de "identificare a potențialelor lacune". Aici, cum spui și tu, vine adevărata provocare și pericolul. Dacă IA-ul îmi sugerează o direcție pe care o "inventează" sau o interpretează greșit dintr-o sursă pe care nu o pot valida ușor, sunt în situație delicată. Verificarea surselor generate de IA devine, practic, o a doua rundă de cercetare, uneori mai anevoioasă decât prima.

Și da, mă tem că doctoranzii, tocmai fiindcă au deja un bagaj solid, pot cădea mai ușor în capcana de a folosi IA-ul pentru a "accelera" verificările critice sau pentru a "umfla" volumul de muncă, fără a fi neapărat mai bine informați. Sper să mă înșel la capitolul ăsta.

Mă bucur că nu sunt singurul care