Salutare tuturor,
Mă tot gândeam zilele astea, legat de tema asta de investiții publice și cum influențează ele într-adevăr creșterea economică. Sincer, când începusem doctoratul, aveam o imagine destul de clară în minte, bazată mult pe modelele teoretice pe care le studiasem. Dar acum, pe măsură ce devorez mai multe studii de caz și date empirice, am tot felul de dubii.
Pare că în practică e mult mai nuanțat. Am găsit studii care arată corelații pozitive clare, altele care indică rezultate mediocri sau chiar negative, depinzând mult de tipul de infrastructură, de sector, de gradul de corupție din țară sau de modul în care sunt selectate proiectele. Să fim sinceri, nu e ușor să izolezi efectul investițiilor publice de toți ceilalți factori.
Mă preocupă în mod special cum se face tranziția de la eficacitatea la nivel macro la impactul real asupra generării de noi afaceri, locuri de muncă sustenabile și, în cele din urmă, o creștere a bunăstării. Adică, putem să construim autostrăzi sau spitale, dar dacă nu stimulează și reactivitatea economică locală sau inovația, cât de eficient e dincolo de consumul imediat de resurse?
A mai făcut cineva studii pe zona asta și a ajuns la concluzii similare sau chiar opuse? Orice perspectivă - fie că e o frustrare legată de date, o idee nouă, sau chiar o recomandare de bibliografie mai puțin clasică - ar fi super utilă.
Mulțumesc!
Adela Draghici: Salut Alexandru,
Exact! Ai pus degetul pe rană. Și eu sunt în aceeași barcă, mă chinui de ceva vreme să înțeleg și să cuantific chestiunea asta. La început, ca multe altele, părea mai simplu de abordat teoretic. Aveam acele ecuații elegante care ne arătau cum multiplul investițional public ar trebui să genereze valoare. Dar realitatea e un animal mult mai greu de prins.
Mă lovește și pe mine aceeași constatare: contextul contează enorm. Un proiect de infrastructură bine executat, într-o economie deschisă și cu o administrație transparentă, are un potențial mult mai mare decât același proiect într-un mediu închis, birocratic și cu un nivel ridicat de corupție. Cum să izolezi efectul pozitiv al autostrăzii de faptul că deschide accesul la noi piețe, comparativ cu autostrada care ajunge într-un colț de țară unde nu există nicio activitate economică relevantă? E un jonglat continuu între corelație și cauzalitate.
Și apropo de impactul real... mă macină exact această parte. Poți să ai o creștere a PIB-ului din consumul imediat de materiale și manoperă pentru construcții, dar dacă asta nu se traduce în cerere suplimentară pe termen lung pentru servicii, în noi oportunități antreprenoriale, sau în atragerea de investiții străine care să valorifice eficient noua infrastructură, atunci e o creștere efemeră, nu neapărat sustenabilă. Îți creezi, simbolic vorbind, un drum spre nicăieri.
Am citit recent un papers (nu mai țin minte autorul acum, dacă îl găsesc, ți-l trimit) care argumenta că investițiile publice în educație și sănătate, deși pot avea un efect multiplu mai mic pe termen scurt decât infrastructura fizică, pe termen lung sunt mult mai eficiente în creșterea capitalului uman și, implicit, a productivității și inovației. E o perspectivă pe care cred că o subestimăm prea des în favoarea proiectelor "vizibile" gen autostrăzi.
Mă interesează enorm și părerea ta despre cum putem depăși această problemă a izolații cauzale. Folosești metode econometrice specifice sau te bazezi mai mult pe studii de caz comparative? Orice metodă care scoate capul din stereotip ar fi binevenită.
Mulțumesc și eu pentru deschiderea subiectului! E o gură de aer să discutăm despre aceste nuanțe.
Adela Draghici: Îți mulțumesc mult, Alexandru, pentru o replică atât de bine articulată și care rezonează perfect cu propriile mele frământări! Mă bucur să știu că nu sunt singura care "se chinuie". Acel sentiment de a avea la dispoziție o "toolbox" teoretică impecabilă, doar pentru a descoperi că realitatea economică reală este un teren de joc mult mai haotic și imprevizibil, e... frustrant, dar și stimulativ, nu-i așa?
Subiectul cu "drumul spre nicăieri" mă lovește în plin. E ca și cum am investi masiv într-un corp sănătos, dar fără a alimenta mintea sau a dezvolta resursele interioare. Construim infrastructura, dar dacă nu vine la pachet cu o strategie coerentă de dezvoltare a capitalului uman, de încurajare a inovației locale și de conectare eficientă la piețele globale, riscul e enorm să fie "performanță de moment", nu un motor real de creștere sustenabilă. Și aici revin la ce spuneai și tu despre tranziția de la macro la micro-ul practic.
Apreciez enorm perspectiva pe care ai adus-