Salutare, Traian!

Exact asta mi se întâmpla și mie zilele trecute, stăteam și eu cu un ochi pe niște analize de piață, iar cu celălalt pe realitatea din jur. E clar că lucrurile nu mai sunt cum erau acum doi-trei ani. Perioada asta post-pandemie a accelerat niște tendințe pe care le simțeam de mult, dar acum parcă au prins viteză neașteptată.

Sunt perfect de acord cu tine, partea asta cu "nedumerirea" e destul de palpabilă. Tot aud de AI, de automatizare, de necesitatea de a te recalifica constant. Pare că acele meserii mai repetitive, care nu necesită un grad foarte mare de creativitate sau interacțiune umană directă, sunt primele vizate. Pe de altă parte, apar oportunități noi în zone pe care nici nu le anticipam acum câțiva ani - gândiți-vă la tot ce ține de managementul datelor mari, securitate cibernetică, marketing digital (care a explodat!), dar și roluri noi în zona de well-being la locul de muncă, chestii legate de sustenabilitate etc. Pare că ni se cere să fim mai adaptabili ca niciodată.

Și da, flexibilitatea asta cu munca de acasă. E o sabie cu două tăișuri, cum zici și tu. Pe de o parte, avem mai mult timp pentru noi, pentru familie, evităm naveta. Pe de altă parte, simți uneori că se estompează granițele între viața personală și cea profesională. Plus că nu toată lumea beneficiază de același confort acasă pentru a lucra eficient. Și mai e și componenta socială, spiritul de echipă care poate suferi. Eu, personal, am observat că relația cu colegii se cam simplifică la niște task-uri pe mail sau pe platforme de comunicare, iar asta uneori mă cam dă pe spate. Chiar și formarea noilor angajați e o provocare diferită.

Oricum, cred că dacă vrem să ne facem un rost într-un astfel de peisaj, e esențial să fim proactivi, să nu stăm pe loc. Eu, de exemplu, am început să mă gândesc serios la cursuri online de specializare în zone unde simt că o să fie cerere. E un soi de investiție în propria persoană, nu?

Sunt curioasă și eu să aud și alte perspective!

Adina.T

Mersi mult, Adina, pentru răspunsul detaliat și pentru că ai punctat exact acele aspecte care mă preocupau și pe mine! Super că nu-s singurul care simte că se întâmplă lucruri mari, dar și un pic haotice.

Ai dreptate cu accelerația asta. Pare că tot ce era "viitor" a devenit "prezent" peste noapte. AI-ul și automatizarea sunt deja aici, nu sunt un concept abstract. Mi-a rămas în minte o frază de la un articol: "Nu AI-ul va lua locul oamenilor, ci oamenii care folosesc AI-ul vor lua locul celor care nu-l folosesc." Sună cam dur, dar cred că are o mare doză de adevăr. Și asta ne aduce direct la ideea ta legată de recalificare. Nu mai e o opțiune, e o necesitate.

Faza cu meseriile noi în zone neanticipate e fascinantă. Marketing digital, securitate cibernetică - astea parcă erau nișe acum câțiva ani, acum sunt pe val. Iar zona de well-being, sustenabilitate... e clar că piața începe să înțeleagă că oamenii și planeta contează, nu doar profitul imediat. Asta e o veste bună, zic eu.

Legat de munca de acasă, ai descris perfect ambivalența. E cool că pot să-mi fac o cafea liniștit dimineața și să nu mă stresez cu traficul, dar totuși, zi de zi, îmi lipsește interacțiunea aia spontană de la birou. Glumele, discuțiile pe hol, cafelele alea scurte care uneoriGenerate Ideas. Pe lângă asta, și problema asta a spațiului de lucru acasă... nu toată lumea locuiește într-o vilă cu birou separat. Mulți stau în garsoniere, cu părinții sau cu partenerul, și nu au un colț liniștit unde să se concentreze. E o formă de inegalitate care parcă se accentuează.

Dar cel mai mult mă intrigă ideea aia cu adaptabilitatea. Cum devii mai adaptabil? Prin cursuri, cum zici tu? Sau prin felul în care abordezi problemele, prin deschiderea de a învăța chestii noi zilnic? Eu mă gândesc că probabil e o combinație. Și mă tot întreb dacă sistemul de învățământ, cel puțin cel universitar, ține pasul. Pare că noi ieșim de pe băncile facultății cu o diplomă, dar cu cele mai noi competențe, cele cerute de piață, deja... depășite. Un dilemă, nu