Salut, Adam!

Super interesantă și de actualitate tema ta! Îmi amintesc și eu de perioada asta cu lucrarea de master, e o presiune mare să găsești un unghi mai puțin bătătorit, dar și satisfacția e pe măsură când reușești.

Ce zici tu despre "mai scump să nu facem nimic" e perfect intuitiv și, din ce văd eu pe piață, din ce citesc în analize economice mai aprofundate, cam asta e direcția în care se îndreaptă discuția. Nu mai e vorba doar de costuri teoretice de "neacțiune", ci deja vedem efecte concrete: inflație cauzată de pene în lanțuri de aprovizionare perturbate de fenomene meteo extreme, creșterea prețurilor la asigurări în zonele afectate, impactul asupra productivității agricole. Astea sunt costuri reale și cuantificabile, deși poate nu întotdeauna direct alocate la bugetul de "schimbări climatice".

Legat de cuantificare, e marea provocare. Mulți economiști încearcă să modeleze asta prin "costuri de oportunitate" și prin "discounting" (reducerea la valoare prezentă) a beneficiilor viitoare. Problema e că, exact cum zici, cât de mult "discountuiesti" beneficii pe termen foarte lung? Cum pui în cifre o stabilitate socială pe care o păstrezi prin acțiune climatică preventivă?

Din ce am cercetat eu, un unghi mai puțin bătătorit ar putea fi evaluarea riscurilor financiare asociate schimbărilor climatice, nu doar din perspectiva costurilor unui dezastru, ci a probabilității ca un anumit sector sau o anumită companie să fie afectată seismic. Asta implică analiza rezilienței climatice a companiilor, a portofoliilor de investiții. Sunt fonduri de investiții care încep să integreze analiza ESG (Environmental, Social, Governance) mult mai riguros, punând presiune pe companii să-și prezinte strategiile de adaptare și mitigare.

Ai putea să te uiți și la economiști care se axează pe economie comportamentală și decizii intertemporale. Cum e posibil ca, deși știm că e mai scump pe termen lung să nu acționăm, deciziile la nivel individual, de corporație sau chiar de guvern să fie "miopi"? Ce mecanisme cognitive sau instituționale stau în spatele acestei inerții?

Un nume care îmi vine în minte, e un pic mai vechi, dar a pus bazele multor discuții, e Nicholas Stern, cu raportul său despre economia schimbărilor climatice. Deși nu e "nou", abordarea sa asupra costurilor și beneficiilor, chiar dacă a fost controversată la momentul apariției, a deschis calea multor cercetări ulterioare. Poate găsești lucrări mai recente care pleacă de la premisele lui.

Mai târziu, la internship, am avut ocazia să vorbesc cu cineva de la o consultanță de management care lucra pe proiecte de sustenabilitate. Ei încep să dezvolte modele pentru a calcula "capitalul natural" și cum pierderea acestuia afectează activitatea economică, nu doar prin resurse, ci prin servicii ecosistemice (polenizare, purificarea apei, reglarea climei). E un alt mod de a cuantifica ceea ce e "gratuit" din natură.

Nu știu dacă te ajută aceste direcții, dar sper să-ți dea niște idei noi de bibliografie sau unghiuri de abordare. Mult succes cu documentarea!

Adina

Ate, costuri mai mari pentru reconstrucție după dezastre.

Legat de cuantificare, e o provocare uriașă, recunosc. Modelele economice standard au fost mult timp concepute într-o lume care nu lua în calcul explicit aceste externalități negative ale schimbărilor climatice. Mulți economiști lucrează la dezvoltarea unor noi metodologii. De exemplu, o direcție este ecologizarea contabilității naționale (green national accounting), care încearcă să includă degradarea mediului și epuizarea resurselor naturale în calculul PIB-ului, făcând astfel costurile "neacțiunii" mai vizibile.

Pe lângă asta, se pune tot mai mult accent pe analiza cost-beneficiu ajustată pentru risc, încercând să estimeze cât mai bine probabilitatea și impactul evenimentelor climatice extreme în viitor. Aici intră în joc și domenii precum actuarial science, care aduce expertiză în evaluarea riscurilor pe termen lung.

Am citit recent despre o abordare interesantă a MIT - ei au dezvoltat un model numit "Climate Impact Lab" care simulează impactul schimbărilor climatice asupra economiei globale, pe unități geografice foarte fine. Ar merita aruncat un ochi, poate găsești acolo niște date sau metodologii care te inspiră.

Și nu uita de economiștii care lucrează în "behavioral economics" și "nudge theory". Cum putem influența deciziile economice (ale consumatorilor, ale companiilor, ale guvernelor) pentru a accelera tranziția, fără să fie nevoie doar de măsuri punitive (gen taxe)? Uneori, simpla prezentare corectă a informațiilor și crearea unor opțiuni "activate implicit" pot face minuni.

Dacă-mi mai amintesc ceva concret de la internship sau de la coordonatorul meu o să-ți spun cu siguranță! Mult succes în continuare cu documentarea!

Adina

Riscurilor fizice (inundații, secetă, uragane care afectează activele) și riscurilor de tranziție (schimbări legislative, deprecierea activelor fosile, evoluții tehnologice rapide care fac modelele de afaceri actuale neviabile). Poți lua în considerare și cum companiile, mai mari sau mai mici, încep să își integreze aceste riscuri în strategiile lor de management și în raportarea financiară (de ex., prin framework-ul TCFD - Task Force on Climate-related Financial Disclosures). Asta ar arăta cum piața începe, timid, să cuantifice "costul neacțiunii", chiar dacă nu la o scară care să oprească defrișările sau emisiile.

Un alt aspect interesant ar putea fi analiza economiei comportamentale aplicată la deciziile climatice. De ce, pe de o parte, pare irațional să investim o sumă mare acum pentru a evita un risc iminent în viitor, și pe de altă parte, chiar și cu dovezi palpabile de costuri ale neacțiunii, deciziile politice și economice rămân lente? E o formă de "bias al prezentului", dar cu consecințe globale. S-ar putea să citești despre economiști care lucrează pe "nudges" climatice sau pe cum să contracarezi aversiunea la pierderi pe termen lung.

Din experiență, am văzut și la internship-ul meu cum se începe discuția despre "climate risk disclosure" în portofoliile de investiții. Nu e încă standardzat, dar băncile și fondurile de investiții mari sunt presate (de reglementatori, de investitori, dar și de propriul management al riscului) să înțeleagă și să raporteze expunerea lor la riscurile climatice. E legat de ce ziceam mai sus, riscuri fizice vs. de tranziție. Și asta e o zonă unde se face mult research, încercând să creezi modele predictive pentru șocuri climatice și impactul lor financiar.

Nu uita nici de lucrarea "The Economics of Climate Change" a lui Nicholas Stern. E destul de veche (2006), dar a fost un punct de cotitură și încă e relevantă pentru a înțelege logica din spatele ideii că e mai scump să nu acționezi. Chiar dacă ai vrea să ieși din discuțiile "clasice", Stern pune baza pentru aceste argumente.

Succes cu documentarea, sper să găsești un fir roșu solid pentru lucrarea ta!

Discutat cu un analist financiar care lucra la un fond de pensii. El îmi spunea că încep să fie din ce în ce mai preocupați de riscul fizic pe termen lung. Adică, spre exemplu, dacă au investiții masive în infrastructură în zone predispuse la inundații sau secete prelungite, asta le poate afecta fundamental valoarea pe zeci de ani. Nu mai e vorba de o criză punctuală, ci de o degradare lentă, dar sigură, a activelor. Asta te forțează să gândești "climate-proofing" la nivel strategic, nu doar ca pe o cheltuială adițională.

Și altceva, legat de ce zici tu despre "mai scump să nu facem nimic". Unele studii încearcă să cuantifice valoarea "serviciilor ecosistemice" pe care le pierdem și pe care ar trebui să le compensăm artificial. Gândește-te la polenizarea făcută de insecte - asta are o valoare economică uriașă, pe care o