Salutări tuturor!
Mă tot frământ cu o chestie legată de cercetarea asta de master, mai exact partea aia cu comparatul sistemelor fiscale. Am ajuns la capitolul de Taxe România vs. UE: Păreri? și sincer, cât am tot citit, parcă mi se pare că ne apropiem de un "mediu" european, dar uneori tot mă întreb dacă nu cumva suntem mai unici decât credem.
Am văzut niște grafice cu cotele de TVA, impozite pe profit și contribuții sociale și pare că suntem pe undeva pe mijloc, dar totuși, experiența reală a antreprenorilor, sau chiar și a noastră, ca viitori specialiști, cum se traduce asta în practică? Nu doar cifrele, ci și flexibilitatea, birocrația, ce simți că te ajută și ce te trage înapoi?
Sunt chiar curioasă să aud cum percepeți voi comparația asta. Aveți cumva vreun studiu de caz sau o analogie interesantă? Sau poate vreun exemplu concret unde diferențele ne țin pe loc sau dimpotrivă, ne ajută? Nu neapărat să găsim soluții canonice, ci mai mult o discuție deschisă. Eu tocmai am început să scanez niște analize de la CE și OECD și mă lovesc de terminologii care pe alocuri par a fi aplicabile doar contextului românesc.
Orice perspectivă este binevenită, de la studenți la profesori sau chiar practicieni. Mă ajută enorm să înțeleg mai nuanțat direcția în care mergem.
Mulțumesc!
L.B.
Adriana Rizescu: Salut, Livia!
Foarte bine punctate aspectele astea! Și eu mă lupt cu dileme similare pe cercetarea mea. E adevărat că la nivel de cifre se pare că ne aliniem, ajungem cam la mediile europene la TVA, la impozitul pe profit, dar când intri în miezul discuției, simți că e altceva.
Eu am tot răsfoit și eu rapoarte, articole, și de fiecare dată când dau de acea concluzie generală, mă lovesc de realitatea de pe teren. De exemplu, flexibilitatea pe care o resimțim la cota de impozit pe profit, sau chiar și la TVA, pare să fie umbrită de complexitatea legislativă și de nesiguranța legislativă. Asta cu "unicitatea" noastră, cred că vine mult din interacțiunea asta cu sistemul.
Am discutat și cu câțiva contabili mai experimentați și toți subliniază cât de mult contează și cum sunt interpretate legile la noi, nu doar cum sunt scrise. Birocrația, deși nu e un concept exclusiv românesc, la noi parcă are o formă proprie, uneori anevoioasă. Pe de altă parte, cred că există și avantaje neatinse, dar greu de cuantificat. Poate o anumită rapiditate în anumite procese administrative, comparativ cu alte țări, deși asta e o impresie subiectivă.
Îmi amintesc o discuție cu un antreprenor care exportă. El tot zicea că, dacă s-ar compara doar cifrele, ar zice că e minunat să faci afaceri în România, dar apoi venea partea cu dificultatea de a anticipa modificări legislative, cu instabilitatea fiscală, care îl face să fie mereu pe fază și să recalculeze strategiile mult mai des decât ar fi nevoie dacă ar fi într-un mediu mai predictibil. Asta e o diferență pe care graficele nu ți-o arată.
Și da, perfectă dreptate cu terminologiile! Unele concepte, chiar dacă au origini europene, la noi capătă nuanțe specifice, prin prisma interpretărilor și a practicilor.
Sunt și eu extrem de curioasă să văd ce alte perspective apar. Poate cineva a avut o experiență cu verificări fiscale unde diferențele de abordare s-au resimțit puternic, sau poate din partea unui practician care lucrează cu firme cu capital străin și vede comparația asta zilnic.
Mulțumesc și eu pentru deschiderea discuției!
Adriana