Adina Tataru: Salutare, Andreea!

Foarte interesantă temă, chiar e de actualitate maximă și, sinceră să fiu, e și un subiect care mă preocupă destul de mult, mai ales că suntem în pragul lansării pe piața muncii. Telemunca a venit ca un uragan și a cam dat totul peste cap.

În privința impactului pe termen lung, sunt de acord că ne moldlează piața într-un mod fundamental. Pe de o parte, vedem că se deschid mult mai multe oportunități de carieră, indiferent de locația geografică. Nu mai ești legat de un anumit oraș sau țară pentru un anumit tip de job. Asta poate fi o veste excelentă pentru noi, care poate vrem să explorăm diverse piețe sau să colaborăm cu companii internaționale.

Pe de altă parte, simt că se schimbă și setul de competențe necesare. Acum, mai mult ca oricând, trebuie să fim autonomi, organizați și buni comunicatori, dar digital. Asta înseamnă să stăpânim uneltele de colaborare online, să știm să ne gestionăm timpul eficient când nu avem un șef care să stea cu ochii pe noi pe la birou. E un fel de auto-disciplină intensificată.

Și da, ai atins un punct extrem de sensibil: flexibilitatea vs. socializarea la birou. Și eu am aceeași dilemă. Pe de o parte, e fantastic să poți lucra de acasă, să economisești timp cu naveta, să ai mai multă libertate. Pe de altă parte, acele mici interacțiuni pe hol, pauzele de cafea, discuțiile spontane de la birou... simt că ele contribuie mult la sentimentul de apartenență la echipă și, implicit, la cultura organizațională. Nu știu dacă e vorba de vreo "pierdere" definitivă, dar e clar o schimbare. Poate companiile vor găsi noi modalități de a cultiva conexiunea umană chiar și în regim de telemuncă full-time, prin activități virtuale sau întâlniri periodice.

Din punct de vedere academic, cred că e o ocazie fantastică să aprofundăm asta. Poate ai putea să te concentrezi pe compararea performanței și a satisfacției angajaților în diverse modele de lucru (hibrid vs. remote vs. office), sau pe identificarea celor mai eficiente strategii de management în contextul telemuncii.

Foarte interesantă discuția, aștept cu nerăbdare să aud și părerile altora! Poate mai apar opinii contra sau perspective noi.

Andreea Racovita: Adina! Mă bucur enorm că te-ai alăturat discuției și că ești la fel de entuziasmată de subiect! Exact asta mă gândeam și eu, că e o oportunitate academică grozavă să explorăm ce se întâmplă acum.

Completare la ce ai spus tu legat de setul de competențe: eu am început să mă gândesc și la "soft skills-uri" noi. De exemplu, abilitatea de a-ți auto-motiva constant, de a seta limite clare între viața personală și cea profesională (ceea ce e uneori o luptă crâncenă acasă!) și, cum ai zis și tu, comunicare digitală eficientă - nu doar tehnic, ci și empatică. Să transmiți clar intenții, să citești printre rândurile mesajelor scrise, toate astea sunt noi provocări.

Și legat de socializare, exact asta scriai și tu și am simțit-o și eu. E ca și cum se diluează un pic din "lipiciul" cultural care ținea echipele unite. Mă întreb cum vor reuși companiile să creeze acele "momente de aha!" sau acea inspirație spontană care apare uneori doar pentru că ești lângă cineva și îi vezi entuziasmul sau cum rezolvă o problemă. Poate vor trebui să investească mai mult în team building-uri (virtual

Adina Tataru: Adina Tataru: Salutare, Andreea!

Foarte interesantă temă, chiar e de actualitate maximă și, sinceră să fiu, e și un subiect care mă preocupă destul de mult, mai ales că suntem în pragul lansării pe piața muncii. Telemunca a venit ca un uragan și a cam dat totul peste cap.

În privința impactului pe termen lung, sunt de acord că ne mo-ldează piața într-un mod fundamental. Pe de o parte, vedem că se deschid mult mai multe oportunități de carieră, indiferent de locația geografică. Nu mai ești legat de un anumit oraș sau țară pentru un anumit tip de job. Asta poate fi o veste excelentă pentru noi, care poate vrem să explorăm diverse piețe sau să colaborăm cu companii internaționale.

Pe de altă parte, simt că se schimbă și setul de competențe necesare. Comunicarea asincronă, autodisciplina, capacitatea de a lucra autonom, dar și de a te integra într-o echipă virtuală, gestionarea timpului fără supraveghere directă - toate astea parcă devin esențiale. Și nu știu cât de bine suntem noi, ca studenți, pregătiți pentru asta în mod explicit.

Partea cu socializarea la birou e un punct sensibil și pentru mine. Îmi imaginez că rețeaua de contacte profesionale, mentoratul informal pe care îl primești stând pe lângă colegii mai experimentați, sau chiar simpla "chimie" a echipei pe care o simți fizic la birou, se pierd într-o oarecare măsură. E o provocare să reconstruiești asta în online, poate prin ședințe mai dese, dar simt că nu e chiar același lucru.

Ce am observat concret, de exemplu? Am colaborat recent la un proiect cu studenți din alte orașe și chiar din străinătate. Fără telemuncă, probabil asta n-ar fi fost posibil. Și a fost o experiență super, dar am simțit și nevoia să ne organizăm cu mega apps de project management și discuții pe chat non-stop. E clar că instrumentele digitale sunt acum fundamentale.

Curios să aud cum îi vedeți voi tranziția asta. Ați simțit deja presiunea asta de a vă dezvolta abilități noi, specifice telemuncii, în timpul facultății sau a stagiilor? Și cum vedeți adaptarea firmelor la noua paradigmă? Nu doar partea tehnică, ci și cea culturală. Cred că e mare bătaie de cap pentru HR-i să gestioneze echipe distribuite.

Fundezi cercetarea pe un subiect cu atâta potențial. S-ar putea explora chiar și aspecte legate de wellbeing-ul angajaților în context hibrid sau integral de telemuncă, impactul asupra managementului resurselor umane, creativității, inovației... lista e lungă și plină de întrebări deschise.

Aștept cu interes și eu să citesc și alte perspective!