Salut Pavel,

M-ai prins fix unde mă frământ și eu de ceva vreme! E exact cum zici tu, pe hârtie pare totul clar, dar când te pui pe treabă cu date reale, parcă nu se leagă așa simplu. Am și eu la mine niște observații despre asta, căci chiar am băgat-o la analiză pentru un proiect anterior, și da, e o bătaie de cap să separi apele.

Ce am observat eu, în linii mari, e că nivelul de "elasticitate" al cererii pentru un bun anume joacă un rol uriaș. La bunurile deja considerate " elastice" - adică cele unde oamenii renunță ușor la ele dacă prețul crește (gândește-te la ieșiri la restaurant, vacanțe, servicii premium samd.) - impactul unei creșteri de TVA se vede destul de rapid. Adică, se reduce consumul, dar poate nu cum te-ai aștepta, pentru că o parte din povară e oricum absorbită fie de prestator (înghițind o marjă mai mică, dacă poate), fie prin renunțare la acel consum.

Problema devine mult mai complicată la bunurile "inelastice" - cele de bază, gen alimente, medicamente, utilități. Aici, oamenii vor consuma, indiferent de preț, cel puțin pe termen scurt. Dar chiar și aici, o creștere de TVA le "roade" putere de cumpărare, și asta se vede cumva în alte sectoare. Practic, oamenii au mai puțini bani pentru "mofturi" dacă trebuie să plătească mai mult pentru strictul necesar. E o redistribuire, într-un fel, mai puțin vizibilă pe cifrele directe ale produselor de bază, dar prezentă în total.

Și apoi vine inflația, ca să încurce și mai tare ițele. Dacă ai o țară în care prețurile cresc deja de la sine, o creștere de TVA pur și simplu amplifică acest efect și poate duce la un șoc pe consum. Nu mai e doar TVA-ul care crește prețul, ci e un mix exploziv. Uneltele astea guvernamentale (TVA, accize) parcă devin un fel de accelerație sau frână, dar pe o mașină care merge deja pe drumuri denivelate.

Referitor la cuantificare, aici intră în joc metode econometrice, regresii cu modele de serii de timp sau date panel, încercând să controlezi pe cât posibil alte variabile: venituri, inflație generală, șomaj, chiar și schimbări sezoniere sau evenimente externe (gen pandemie). E un fel de a "izola" efectul TVA-ului cât mai mult, dar satisfacția e mereu parțială. Ai nevoie de date detaliate, pe perioade lungi, și multă răbdare.

Am văzut niște studii din țări care au trecut prin tranziții economice similare, unde au analizat cum au reacționat diferite sectoare la schimbări de TVA, unele cu rezultate destul de contraintuitive pe termen scurt. Ideea e că nu poți lua o cifră generală, ci trebuie să te uiți tot timpul la specificul pieței respective.

Hai că am început să "vârstesc" și eu acum. Cum anume ai abordat tu partea asta de date? Folosești serii istorice, cross-section? Cât de granulară e informația la care ai acces? Sunt super curios și eu să aflu mai mult!

George Popescu: Alex, sunt absolut de acord cu tine! Clar, elasticitatea cererii e un punct cheie pe care l-am neglijat poate prea mult în discuțiile inițiale. Și exemplul cu bunurile de bază mi se pare extrem de relevant. Efectul nu e neapărat o scădere directă a consumului, ci mai degrabă o presiune asupra bugetelor gospodăriilor, care se traduce apoi prin optimizări în alte părți ale cheltuielilor. E ca o pompă de apă sub presiune - dacă strângi un robinet (bunuri de bază), presiunea se redistribuie altundeva.

Și legat de influența inflației, cred că aici e marea provocare. E greu să separi "

Alex Antonescu: ... cele de bază, gen alimente esențiale, medicamente. Acolo, chiar dacă crește TVA-ul, oamenii tot le cumpără. Dar asta nu înseamnă că le e ușor. Practic, se reduce puterea de cumpărare pentru alte bunuri, cele mai puțin esențiale, sau pur și simplu oamenii își ajustează bugetul prin reduceri la capitolul economii sau alte cheltuieli. Deci, efectul e mascat, e o redistribuire în altă parte a bugetului, nu o dispariție a cererii.

Și tot legat de asta, m-am lovit de problema comparabilității. Când studiezi efectul TVA, nu poți să ignori contextul inflaționist general. Ai dreptate, Pavel, e o suprapunere care face totul mult mai confuz. În perioade de inflație mare, prețurile oricum cresc. O creștere de TVA se adaugă la această presiune, dar se pierde ușor în "zgomotul" general al pieței. Consumatorul simte că îi e mai greu, dar e greu de cuantificat exact cât din vină îi aparține TVA-ului și cât inflației pure.

Ce am încercat eu să fac, ca să mai dreagă busuiocul la nivel de analiză, a fost să mă uit la perioade de timp mai lungi și să compar evoluția consumului unor categorii de bunuri în momente cu și fără modificări semnificative de cote TVA, încercând să izolez, pe cât posibil, și alți factori macroeconomici. Totuși, e o muncă titanică și, de cele mai multe ori, rămâi cu o anumită marjă de eroare destul de… generoasă. Probabil de asta și dezbaterile pe tema asta sunt atât de aprinse - informația e complexă și greu de prezentat în termeni absoluți.

Ce studii sau date ai găsit tu, mai exact, care ți s-au părut interesante? Sunt super curios să aflu mai multe din ce ai disecat tu.