Adriana Craciun: Salut, Sonia! Absolut, tema asta cu inflația e un chin acum, parcă ne bântuie peste tot. Și da, ai perfectă dreptate, multe dintre soluțiile "oficiale" par... cum să zic... ca niște plasturi pe o rană care are nevoie de sutură.

Din perspectiva mea, uitându-mă la ce se întâmplă, cred că o direcție mult mai importantă și, poate, mai puțin explorată la nivel declarativ, ar fi investițiile strategice în sectoare cu potențial de producție internă, nu doar consum. Gen, să ne orientăm mai mult spre a produce lucruri utile, nu doar a le importa și a fi țări consumatoare. Asta legat și de independența energetică, prin investiții masive în regenerabile și infrastructură aferentă, nu doar vorbe. Dacă putem produce mai mult local, dincolo de comoditatea importurilor rapide, reducem dependența de șocurile externe și presiunea asupra prețurilor.

Altceva ce mi se pare că lipsește este o abordare mai curajoasă în ceea ce privește fiscalitatea, dar într-un mod inteligent. Nu spun să creștem taxe brut, ci să facem sistemul mai echitabil și mai eficient. Să taxăm mai mult cumva genul de profituri care nu se reinvestesc în economie sau care sunt obținute din "jocuri" financiare, și mai puțin munca și investițiile productive. Și, concomitent, să simplificăm birocrația pentru IMM-uri, ca ele să poată crește și să devină piloni ai economiei reale.

Și încă o idee, poate mai greu de implementat la nivelul UE, dar esențială: educația financiară și antreprenorială de la vârste fragede. Dacă oamenii înțeleg cum funcționează banii, cum să economisească, cum să ia decizii informate, sunt mai puțin vulnerabili la fluctuațiile inevitabile și mai predispuși să contribuie la o economie robustă prin inițiative proprii.

Ce zici? Cum rezonează cu tine?

Sonia Dumitriu: Adriana, exact la asta mă gândeam și eu! E o perspectivă foarte pragmatică și, cred, mult mai aproape de realitatea pieței de la noi, și nu doar.

Investițiile în producția internă mi se par cruciale. Tot aud despre "diversificarea lanțurilor de aprovizionare", dar mi se pare de multe ori o abordare superficială, o mișcare pe hartă, nu o construcție reală. Să ne axăm pe ce putem produce noi, eficient și la standarde înalte, ar reduce mult din "transport costs" și, implicit, din presiunea inflaționistă pe produsele de bază. Și aici, energia regenerabilă, cum zici și tu, e un capitol uriaș. Nu e vorba doar de sustenabilitate ecologică, ci de un calcul economic fundamental. A fi independent energetic înseamnă a fi mai rezilient la crizele globale.

Legat de fiscalitate, ai pus degetul pe rană. Pare că mereu se sare peste complexitatea ei. Nu e vorba de a pune povară pe contribuabil, ci de a crea un sistem care să încurajeze comportamentele benefice economiei - investiții, inovație, crearea de locuri de muncă - și să descurajeze acumularea de capital "steril" sau speculații care pot destabiliza. Și faza cu IMM-urile e exact ce lipsește! Micile și mediile afaceri sunt motorul multor economii, dar parcă sunt sufocate de reglementări și birocrație. Simplificarea asta, o simplă "eliberare" a potențialului lor, ar fi un boost imens.

Și educația financiară... asta e pe lista mea de mult timp. Parcă suntem ținuți într-o ignoranță indusă, unde deciziile financiare se iau pe principiul "ce se aude" sau care e "la modă". O populație mai educată financiar înseamnă mai puține capcane, un consum mai responsabil și, pe termen lung, o piață mai sustenabilă. E o investiție în capitalul uman, cred eu, mult mai valoroasă decât multe alte măsuri pe care le vedem implementate.

Mă bucur mult că gândim similar, Adriana. Chiar mă simt mai optimistă auzind o astfel de perspectivă. Ce crezi că ar fi pașii concreți, la nivelul unui stat membru, pentru a pune în practică astfel de idei, dincolo de declarații politice?

Adriana Craciun: Și încă o idee, poate mai greu de implementat la nivel de UE, dar esențială pentru noi ca țară: o politică industrială mai bine definită și susținută. Nu mă refer la intervenționism de stat în stil vechi, ci la crearea unui ecosistem favorabil industriei strategice, care să aducă plus-valoare pe lanțul producției, nu doar producție de bază, ieftină. Asta ar putea reduce și presiunea pe importuri, mai ales la bunuri de consum și produse intermediare.

Ce zici, ești de acord cu direcțiile astea sau ai alte idei? Sunt tare curioasă să aud și alte perspective.