Salut Vasile,

Absolut de înțeles frustrarea ta. Și eu am trecut prin ceva similar când am început să sap mai adânc în partea asta. La prima vedere, totul pare logic pe hârtie, modelele teoretice te ghidează, dar când aplici pe date reale, mai ales la nivel european, e ca și cum ai încerca să prinzi fum. Fiecare țară are particularitățile ei, șocurile externe se resimt diferit, și inflația asta persistentă pare să aibă rădăcini mai adânci decât ne-am imaginat unii dintre noi.

Sincer, nu cred că există o rețetă "magică" universal valabilă. Ce a funcționat într-o economie s-ar putea să fie mai puțin eficient în alta. Aici cred că vine greul - să înțelegi contextul specific și greutatea cu care anumite instrumente au impactat. Eu am încercat să mă concentrez mai mult pe analiza comparativă a șocurilor specifice (energie, lanțuri de aprovizionare, cerere post-pandemie adesea), decât pe a evalua politicile BCE sau cele fiscale "per se".

Adică, am încercat să văd: când a apărut șocul X (ex: criza energetică), cum a reacționat inflația core, cum a evoluat cererea agregată, și apoi cum au intervenit politicile. Au existat analize care au încercat să izoleze efectul dobânzilor, dar, fiindcă politicile astea se întâmplă în paralel cu o mulțime de alți factori, e o treabă de filiație destul de grea. Unele studii arată că creșterea dobânzilor a frânat cererea, dar nu neapărat că a rezolvat complet problema prețurilor la energie, de exemplu.

Am observat că unii colegi merg pe modele econometrice de tip VAR sau chiar și pe simulări de scenarii pentru a încerca să cuantifice impactul, dar și astea sunt pline de ipoteze. La final, pare că ne rămâne multă muncă de analiză calitativă pe lângă cea cantitativă. Cum a fost percepția populației asupra inflației, cum au reacționat guvernele naționale cu măsuri de sprijin specific, astea contează enorm.

Așa că, da, frustrări similare am avut și eu, mai ales când încercam să concluzionez ceva 100% sigur. Probabil că lucrarea ta va fi mai puternică dacă vei sublinia complexitatea și multitudinea de factori, în loc să cauți o singură cauză sau o singură soluție.

Să știi că nu ești singur în barcă asta. Mult succes cu analiza!

Adina

Salut Adina,

Îți mulțumesc mult pentru răspunsul detaliat și mai ales pentru că împărtășești experiența ta. Știu că sună a clișeu, dar exact asta căutam - să știu că nu sunt singurul care se lovește de zidul ăsta al complexității. E reconfortant să aud că și alții au trecut prin asta, chiar dacă înseamnă că sarcina e realmente grea.

Ai punctat foarte bine esențialul: "nu există o rețetă magică". Cred că și eu am pornit cu o ușoară naivitate, așteptând să găsesc niște corelații mai directe, mai clare. Dar pe măsură ce adâncesc în date, într-adevăr, pare că inflația actuală e un conglomerat de șocuri, fie că vorbim de partea de ofertă (energie, lanțuri de aprovizionare), fie de cererea post-pandemie, dar și adaptarea la noile realități geopolitice.

Mi se pare foarte pertinentă abordarea ta de a te concentra pe analiza comparativă a șocurilor specifice. Asta am început să fac și eu, încercând să izolez pe cât posibil impactul crizei energetice de exemplele de supraîncălzire a cererii în anumite sectoare. Dar cum ziceai și tu, chiar și atunci când încerci să "izolezi" efectul dobânzilor BCE, ele vin mereu "la pachet" cu măsurile fiscale naționale uneori prea relaxate, sau poate chiar prea prudente, în funcție de țară. E un joc de echilibristică incredibil.

Legat de modelele econometrice, am aruncat o privire și pe partea asta - VAR-uri, DSGE-uri simulative. Sunt instrumente puternice, fără discuție, dar mi se pare că tocmai "ipotezele" din spatele lor sunt problema majoră atunci când vrei să obții concluzii