Salutare tuturor!
Tocmai am terminat un capitol despre Husserl și mi-am dat seama că n-am prea înțeles vēl sensul conștiinței la el așa cum ar trebui. Adică, ce reprezintă conștiința pentru Husserl în conceptul lui de intencionalitate? Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar pare că pentru el, conștiința e totul, e ca o fereastră spre esența fenomenelor, dar cum anume se încadrează această idee în contextul modern sau al altor gânditori?
Mă lupt cu partea asta de câteva zile și mi-e teamă că n-o să pot explica clar până la susținere, dacă nu reușesc să înțeleg exact ce zice Husserl despre sensul conștiinței. La ce mă raportez mai concret e ideea de intencionalitate, dar, în același timp, pare că el pune accent și pe „reducție fenomenologică", ceea ce complică și mai mult, pentru că nu vreau să răzbat doar superficiala.
V-ați lovit și voi de aspectul ăsta? Sau, voi, ce înțelegeți voi din postura lui Husserl despre conștiință? Mi-ar părea util dacă ați putea da un exemplu sau o explicație mai clară, fiindcă simt că pierd din vedere ceva esențial.
Mulțumesc anticipat!