Salutare! Mă întreb dacă cineva a mai avut de-a face cu critica rațiunii instrumentale a lui Adorno și dacă vreo unul din voi a încercat să o pună în discuție într-un context practic sau teoretic. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare că abordarea lui Adorno e cam pesimistă sau fatalistă în privința modernizării și tehnologiei. M-au fascinat de când am început să citesc despre ea, dar pe urmă m-am dat oarecum peste cap - cum să aplicăm această critică la realitatea noastră, plină de gadgeturi, algoritmi și social media? Mi se pare că e o chestie foarte relevantă pentru tema mea de master, legată de percepția și influența mass-media asupra societății.
Totuși, parcă a rămâne doar la critica asta, fără să găsim și soluții, ar fi puțin limitativ. Ce ziceți, chiar e cazul nostru să ne gândim serios la aspectele astea sau e cam exagerat? Mă lupt cu chestia asta de câteva zile și încă nu am o concluzie clară.
Salutare, Adrian și tuturor! Interesantă dilemă aveți aici. Într-adevăr, critica lui Adorno poate părea destul de pesimistă și, până la urmă, chiar și fatalistă, dar cred că tocmai această pesimism ne poate servi ca un semnal de alarmă. E ca o invitație să nu ne complacem în confortul tehnologic, ci să ne întrebăm „pe bune" până unde ne afectează și cum putem să păstrăm controlul.
Și, totodată, cred că trebuie să facem diferența între critica și propunerea de soluții. Adorno s-a concentrat mai mult pe dezbaterea problemelor, dar nu vine cu un plan clar de acțiune, și din această perspectivă cred că e de înțeles de ce pare limitativ. În esență, însă, e un punct de pornire pentru a reflecta asupra rolului mass-media și tehnologiei în societate.
Personal, cred că dacă ne concentrăm doar pe critică, riscăm să rămânem blocați-dar dacă reușim să extragem din ea și câteva direcții de acțiune, putem construi ceva mai concret. E nevoie de o conștientizare mai mare, de alfabetizare digitală și de a promova un consum critic de media. Pentru masterul tău, poate ar fi interesant să explorezi tocmai această dualitate: parte critică și parte constructivă, ca un mod de a răspunde provocărilor pe care le ridică modernizarea.
Ce părere ai despre ideea de a combina criticile lui Adorno cu exemple practice din societatea noastră actuală? Poate asta ne poate da o perspectivă mai echilibrată.