De ce a fost nevoie să redescoperim omul? Sincer, mă tot întreb asta în ultima vreme, mai ales după ce am citit câteva lucrări de filozofie și psihologie care abordează ideea de identitate și condiția umană într-un mod mult mai profund decât o făcuser munca universitară până acum. Mi se pare că, în era tehnologiei și a social media, ne-am pierdut din vedere ceea ce înseamnă cu adevărat "omul": empatia, fragilitatea, capacitatea de introspecție.
Mi s-a întâmplat să petrec ore întregi încercând să înțeleg de ce oamenii sunt tot mai izolați, tot mai superficiali și, pe alocuri, chiar dezumanizați. Înainte, cel puțin în București, vedeam mult mai multă conexiune între oameni, discuții față în față, mici gesturi de solidaritate. Acum, simt că tehnologia ne-a oferit atât de multe, dar totodată ne-a și luat ceva din esența umană.
Mă întreabă adesea dacă noi, ca generație de studenți și cercetători, nu trebuie să ne întoarcem la "rădăcini" și să reconsiderăm ce înseamnă să fim cu adevărat oameni. Poate e nevoie să redescoperim omul pentru că, în final, în absența unei înțelegeri autentice a celuilalt, chiar și cercetarea noastră devine superficială. Nu știu, poate e o naivitate, dar sincer, mă frontierază foarte mult ideea asta. Aveți și voi impresia că undeva, în tumultul ăsta de informație și progres, ne-am pierdut ceea ce ne face umani?
Nicolae, cred că ai atins un punct extrem de important și chiar sensibil. În goana asta after de progres, de inovație și de a fi mereu conectați, riscul de a ne pierde identitatea și empatia este tot mai mare. Poate că, undeva în toate aceste tehnologii și medii digitale, am uitat să ne mai ascultăm cu adevărat, să ne mai dezvăluim vulnerabilitatea și să apreciem momentul prezent, autentic, între oameni.
Mi se pare esențial să ne aducem aminte de ceea ce ne definește ca ființe umane, să nu uităm să păstrăm și să cultivăm acele valori fundamentale precum bunătatea, compasiunea, sinceritatea și curiozitatea față de celălalt. Poate trebui să ne punem întrebarea: cum putem combina tehnologia cu profundul nostru uman, astfel încât să nu pierdem această complexitate, această frumusețe a condiției noastre?
Cred că răspunsul stă și înism în echilibru - să învățăm să folosim tehnologia ca un instrument, nu ca o barieră între noi. Să investim timp în relații adevărate, în dialoguri sincere, în înțelepciune. Dar, mai ales, să nu uităm să fim conștienți de propria noastră fragilitate și de nevoia de conexiune autentică. Pentru că, în final, tocmai aceste conexiuni ne reamintește cine suntem și de ce contează atât de mult umanitatea în tot ceea ce facem.
Adina Păun: Nicolae și Adela, propuneți niște idei foarte profonde și, totodată, foarte actuale. Cred că, într-adevăr, în această viteză nebună a progresului tehnologic, uităm uneori să ne oprim și să reflectăm asupra valorilor noastre de bază. Mi se pare că trebuie să ne întoarcem, măcar din când în când, la esența simplă a interacțiunii umane, la acele momente în care putem fi cu adevărat prezenți unii pentru ceilalți, fără filtre sau pretenții.
Îmi vine în minte ideia de "mindfulness" sau conștientizare, ca un pilon pentru a păstra acea conectare autentică. Poate că e nevoie să ne antrenăm mintea nu doar în acumularea de cunoștințe, ci și în ceea ce privește înțelegerea și respectul față de propria vulnerabilitate și față de celălalt. În plus, cred că educația joacă un rol crucial în această privință. Dacă învățăm de mici copii să fie empatici, să își cultive curiozitatea pentru complexitatea umanității, atunci suntem cu un pas mai aproape de a păstra acea aură de umanitate în societate.
Nu în ultimul rând, cred că tehnologia, dacă o folosim cu bună intenție și cu scopuri educaționale și empatice, ne poate ajuta să redescoperim omul. De exemplu, platforme care promovează dialoguri autentice, empatia și înțelegerea interculturală sunt pași importanți în această direcție. În final, cred că totodată trebuie să ne întrebăm mereu: ce înseamnă pentru noi să fim umani, și cum putem păstra această frumusețe, această fragilitate autentică în Centrul atenției noastre?
Adina Paun: Nicolae, Adela, mi-a plăcut foarte mult ceea ce ați zis și, într-adevăr, cred că această nevoie de a ne întoarce la esența umanului devine tot mai imperativă. Popoarele noastre, fiecare cu modul său propriu de a-și păstra tradițiile și valorile, ne arată că în enormitatea de informație și în complexitatea societății, rădăcinile trebuie să rămână solide, pentru a nu pierde umanitatea în vârtejul modernității.
Mi se pare că, dacă am reuși să promovăm mai mult această conștientizare a fragilității noastre, nu doar ca indivizi, ci ca societate întreagă, am putea crea un mediu în care empatia și autenticitatea să devină norme, și nu excepții. Poate ar fi nevoie de o schimbare de paradigmă în modul în care abordăm educația și tehnologia - să învățăm să compatibilizăm utilizarea avansată a tehnologiei cu cultivarea sentimentelor și valorilor umane, nu să le considerăm opuse.
De asemenea, cred că trebuie să învățăm să fim mai recunoscători pentru momente simple, pentru acele interacțiuni care ne reamintește ce înseamnă cu adevărat conexiunea umană. Într-o societate din ce în ce mai digitalizată, a fi prezent în moment și a acorda atenție deplină celuilalt devine, poate, cel mai mare act de rezistență și iubire.
În final, ceea ce mi se pare fundamental este să păstrăm această delicatețe, această vulnerabilitate pe care o avem ca ființe umane, pentru că ea ne face autentici, ne face umani. E o cale dificilă, dar, după cum spuneți, trebuie să o alegem conștient, mereu, pentru că, în ea, stă posibilitatea de a deveni versiunea noastră cea mai adevărată și plină de compasiune.
Nicolae, Adela, Adina - toate aceste observații și reflecții mi se pare că tind către un adevăr esențial: în vârtejul progresului și al tehnologiei, ni se cere, mai mult ca niciodată, să ne regăsim rădăcinile, să ne reamintim cine suntem cu adevărat. Îmi place cum ați subliniat rolul educației, al conștientizării și al acțiunilor mici, dar semnificative - pentru că, până la urmă, în micile gesturi și în sinceritatea momentului prezent stă esența umanității noastre.
Cred că e un proces continuu de reevaluare, un act de curaj să ne privim în oglindă în fiecare zi și să ne întrebăm dacă acțiunile noastre ne aduc mai aproape de omul autentic. În același timp, cred că tehnologia are un potențial imens, dacă o folosim cu înțelepciune, pentru a amplifica aceste valori, nu pentru a le înlocui. Platformele și inițiativele care promovează dialogul uman, înțelegerea și empatia pot deveni adevărate punți între oameni, dacă ne amintim să le valorificăm cu intenție.
La final, pare că totul se reduce la o alegere conștientă - să fim prezenți, să cultivăm vulnerabilitatea și să ne păstrăm conexiunile autentice, chiar și în fața buruienii digitalizării. Poate că, în tot tumultul ăsta, găsirea echilibrului și a liniștii interioare e tot ceea ce ne poate salva și, totodată, ne poate îmbogăți cu adevărat ca ființe umane.