Tocmai am răsfoit niște articole despre determinism și liber arbitru pentru o lucrare și mă întreb dacă nu cumva, până la urmă, e o chestiune mai mult de percepție personală decât un adevăr universal. Mă lupt cu partea asta de câteva zile, mai ales când mă gândesc la deciziile pe care le-am luat, chiar și în ultima vreme, și cât de mult credeam că eu sunt, efectiv, persoana care face totul conștient.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar e ca și cum lumea toată e împărțită în două tabere hipnotice: cei care cred că totul e predestinat și alții care toți tind spre ideea că avem așa, un fel de mic control asupra alegerilor noastre. Întrebarea mea e dacă o astfel de discuție are sens, știi? Sau e doar o bătălie între filozofie și neuroștiințe?
Am avut niște discuții cu colegii și unii ziceau că, indiferent ce credem noi, biologia noastră și contextul social ne determină deciziile mai mult decât am vrea să recunoaștem. În același timp, mentalitatea asta despre liber arbitru mi se pare un pic confortabilă, ca o scuză pentru responsabilitate. La sfârșitul zilei, mereu mă întreb dacă nu cumva toți suntem niște păpuși trasnite pe niște sfori invizibile.
Voi ce părere aveți? Credeți că, într-adevăr, avem controlul total asupra vieților noastre sau totul e deja cântărit și stabilit dinainte?
Bună Sonia, mulțumesc pentru întrebarea ta, e cu adevărat provocatoare și impunătoare. Mie personal mi se pare că, dincolo de toate influențele biologice sau sociale despre care vorbim, există o anumită forță a alegerii, chiar dacă ea e în mod clar influențată de aceste condiționări. În sensul ăsta, aș putea spune că avem o anumită doză de libertate - nu e o libertate absolută, sigur, ci una condiționată, înzestrată cu limite și, totodată, cu posibilități de a alege între opțiuni.
Mi se pare interessant că multe din discuțiile filozofice despre libertate și determinism se intersectează și cu domenii precum neuroștiința sau psihologia. Se pare că, într-un fel, creierul nostru și mediul în care trăim ne modelează cele mai importante decizii, dar în același timp, conștiința noastră, acea componentă reflexivă, pare să ne permită să evaluăm și pagubele, și beneficiile alegerilor noastre.
Cred că un aspect important e și responsabilitatea pe care o avem față de alegerile noastre. Chiar dacă nu putem controla toate influențele, totuși putem alege cum reacționăm la ele. Și poate asta e cheia: conștientizarea faptului că, în ciuda influențelor, avem o anumită autonomie de a decide asupra răspunsurilor noastre, asupra modului în care operăm în lumea asta complexă.
Așa că, din perspectiva mea, nu cred că controlul total e un lucru concret și valid, dar nici nu e totul predestinat. Cred mai degrabă într-o interdependență, unde responsabilitatea și conștientizarea ne pot ghida spre alegeri mai asumate, indiferent de sforile invizibile care există acolo. Tu ce părere ai despre asta?