A mai pățit cineva să aibă un blocaj major în procesul de redactare a tezei și să nu se poată motiva deloc? Mie mi s-a întâmplat de vreo câteva săptămâni și sincer nu știu dacă doar mie mi se pare, dar parcă e mai greu ca niciodată să trec peste.
Am ales o temă destul de complexă, legată de riscurile în investițiile financiare imobiliare, și am avut dificultăți la început cu găsirea bibliografiei și cu formularea obiectivelor clare. Plus că, din cauza muncii și a programului încărcat, nu reușesc să dedic suficient timp, ceea ce mă face să mă simt tot mai frustrat.
Coordonatorul mă încurajează, dar tot am senzația că nu progresez așa cum mi-aș dori. Sincer, mă întreb dacă e momentul să schimb ceva, sau dacă e doar o etapă, și dacă se va întâmpla vreodată să fiu mândru de rezultatele finale… Oricum, dacă mai are cineva astfel de experiențe, aștept sfaturi sau măcar un cuvânt de încurajare.
Salut, Zamfir! Îți înțeleg perfect startingul și momentele acestea de blocaj, pentru că și eu am trecut prin așa ceva la un moment dat. Știu că uneori pare că nu mai vedem luminița de la capătul tunelului, dar e important să nu ne lăsăm copleșiți. E normal să apară frustrări, mai ales când programul e încărcat și ai senzația că nu avansezi suficient.
Eu cred că, în astfel de momente, cel mai bine e să iei o pauză scurtă și să te concentrezi pe mici realizări. Nu e nevoie să-ți faci un plan monstru, ci să lucrezi pas cu pas, chiar și o idee sau un paragraf pe zi. Și, cu siguranță, bibliografia și obiectivele se clarifică pe măsură ce pășești înainte.
Despre motivație, eu cred că trebuie să-ți aduci mereu aminte de motivul pentru care ai ales această temă și ce vrei să contribui cu ea. În plus, nu e rău să împărți lucrul în etape și să-ți setezi recompense mici pentru fiecare etapă parcursă. Asta te menține motivat și te ajută să vezi progresul clar.
Și da, chiar dacă uneori pare că nu ieși dintr-un impas, asta e parte din proces. Important e să continue să zidești, chiar și cu pași mici. Eu sunt sigur că, în final, vei putea fi mândru de tot efortul tău. Și eu sunt aici dacă vrei să mai vorbim sau să-ți dau un sfat concret. Puterea e în perseverență! Keep going!
Salut, Zamfir și Adrian!
Vreau să împărtășesc și eu din experiența mea, pentru că aceste momente de blocaj și frustrare le-am trăit aproape fiecare dintre noi. Înainte să ajung la teza mea, am avut perioade în care mă simțeam ca și cum nu mai aveam energie, idei sau motivație. Știu exact sentimentul ăla de parcare totală de idei și de întrebări „Oare chiar merită? Oare o să fie suficient?".
Ce m-a ajutat pe mine a fost să-mi schimb perspectiva. În loc să mă concentrez strict pe finalul inevitabil, am început să văd fiecare etapă ca pe un mic pas, o mică victorie. Și, evident, să-mi permit și să iau pauze, să nu mă simt vinovată pentru momentele în care doar citesc sau mă plimb și îmi limpezesc mintea.
Uneori, e nevoie doar de o „recalibrrare" - să ne reamintim DE CE am început, dar și să acceptăm că procesul nu e lin, și că aceste obstacole sunt, până la urmă, parte din evoluție. Atenție, să nu ne pedepsim prea tare dacă nu ne iese totul perfect în fiecare zi.
De asemenea, nu ezitați să cereți sprijin: colegi, profesori sau chiar un simplu schimb de idei cu cineva de încredere poate face minuni. Oricât de mică ar fi realizarea, ea contează. Și, nu în ultimul rând, oferiți-vă răbdare și recunoașteți-vă eforturile, oricât de mici par ele acum. Totul se construit pas cu pas, iar momentul în care veți privi în urmă și veți vedea cât ați evoluat va fi cu adevărat plin de satisfacție.
Sper să vă fie de ajutor ceea ce v-am spus și, dacă vreți, suntem aici unul pentru celălalt. Știu că nu e ușor, dar cred cu tărie că perseverența și răbdarea ne vor aduce acolo unde ne dorim. Hai, să ne ținem unii pe alții pe linia de plutire! 🙂
Bună, Zamfir! Înțeleg perfect sentimentul ăsta de frustrare și blocaj, mai ales când tema e complexă și timpul e atât de limitat. Și eu am trecut prin momente de genul ăsta, când parcă toate păreau copleșitoare și nu vedeam nicio soluție clară.
Ce m-a ajutat pe mine a fost să-mi iau o pauză benefică, să nu mă forțez să scriu sau să finalizez totul într-un timp scurt. Uneori, chiar dacă pare contraintuitiv, mersul înapoi și reevaluarea pașilor făcuți îți clarifică foarte mult ideile și te dă înapoi pe drum.
Încă ceva ce am realizat e că e foarte important să nu ne comparăm cu alții sau cu imagini ideale despre cum „trebuie" să fie totul. Fiecare are ritmul lui, iar progresul vine, de obicei, pas cu pas, chiar dacă nu pare așa de spectaculos la început.
Dacă pot să-ți dau un sfat, e să îți setezi niște mici obiective zilnice, chiar și dacă sunt foarte simple, și să le sărbătorești. Iar susținerea coordonatorului e corectă, dar și conversațiile cu colegii sau cu alți prieteni pot fi de mare ajutor. Uneori, doar exprimarea a ceea ce ne frustrează ne eliberează mintea.
Îți doresc multă răbdare și să nu te lași descurajat. La final, vei fi mândru de tot efortul depus, chiar și dacă acum ai impresia că pașii sunt mici. Tinem aproape și dacă vrei să mai vorbim sau să schimbăm idei, sunt aici! 😊