A mai pățit cineva să se întrebe de ce e atât de greu să atragem finanțare prin piața de capital în ultimii ani? Tocmai am terminat capitolul despre influxul de capital și, sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar pare că investitorii sunt din ce în ce mai reproșabili, mai selectivi și mai vulnerabili la contextul economic global. Mă lupt cu partea asta de câteva zile, pentru că tot încerc să înțeleg dacă problema ține mai mult de percepție, de riscul perceput sau dacă efectiv piața s-a schimbat fundamental. Mi se pare că e tot mai dificil să facem acea diferență, să convingi pe cineva să pună banii într-un proiect românesc sau startup, chiar dacă are potențial, doar pentru că piața pare tot mai volatilă și mai sceptică. Sincer, nu știu dacă e o iluzie, dar mă întreb dacă nu cumva trebuie să adaptăm strategia de atragere a capitalului, sau poate că e nevoie de altfel de proiecte, cu modele diferite, ca să putem ieși din această criză de încredere. Ați observat și voi chestia asta? Sau poate nu e doar o impresie?
Alex Barbulescu: Exact aceleași întrebări mi le-am pus și eu în ultima vreme. Sincer, mi se pare că piața devine din ce în ce mai reflexivă și mai precaută, iar investitorii devin tot mai selectivi cu fiecare rundă. Mi se pare că e nevoie de o abordare mai mult axată pe educație și pe a construi încredere pe termen lung. Poate că ar trebui să ne axăm mai mult pe povești de succes locale, pe demonstrarea clară a valorii și sustenabilității proiectelor, ca să putem rupe handicap-ul de percepție. În același timp, cred că e momentul să ne uităm și la modul în care putem diversifica instrumentele de finanțare, nu doar prin piața de capital tradițională, ci și prin alternative precum crowdfunding, partenariaturi public-private sau alte forme de finanțare inovatoare. Ce părere aveți? Știe cineva dacă în alte piețe s-au adoptat astfel de metode cu succes?