Salut tuturor!
A mai pățit cineva să-și ia un credit ipotecar și după câțiva ani să se întrebe „de ce am făcut asta?" Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar cred că unii dintre noi suntem atât de tentați să ne luăm un apartament sau o casă încât uităm să ne gândim pe termen lung. Eu, personal, mă lupt cu partea asta de câteva zile, după ce am început să calculez tot ce presupune un astfel de împrumut și ce implicații are pe 20-30 de ani.
Realmente, mă întreb dacă nu e o chestie socială, sau poate e frica de a nu rămâne în stradă, sau poate un mod de a ne demonstra ceva față de ceilalți… În momentul ăsta, am o abordare mai critică și aș vrea să înțeleg dacă e doar o „nebunie" personală sau dacă oarecum sistemul ne preia și ne face să credem că trebuie să fim proprietari, chiar dacă asta înseamnă să fiar în datorii pentru o viață.
Voi ce părere aveți? Ați avut vreun moment în care v-ați întrebat dacă a fost o alegere bună, sau dacă se merită să te zbati pentru o mulțime de ani ca să ai ideea aia de stabilitate? Mersi!
Salut, Florentina!
Mă bucur că ai deschis această discuție, e o temă pe cât de personală, pe atât de complexă. Într-adevăr, mulți dintre noi ne trezim la un moment dat întrebând dacă alegerea de a avea un apartament sau o casă merită cu adevărat prețul plătit pe termen lung.
Eu cred că societatea și mediul nostru înconjurător pun presiune destul de mare pentru a ne conforma anumitor standarde: să fim proprietari, să investim în "baza" noastră, să ne asigurăm un viitor. Dar, până la urmă, fiecare trebuie să fie sincer cu el însuși și să analizeze dacă alegerile acestea corespund nevoilor și valorilor personale.
Este adevărat că statul și sistemul economic ne "încurajează" să credem că doar deținătoarea unei case ne asigură stabilitatea. Însă, sănătatea financiară și liniștea sufletească sunt, în opinia mea, mult mai importante. În cazul meu, am ales să fiu mai prudentă, și să pun accent pe libertate și independență financiară, chiar dacă nu dețin un imobil la fel de mare sau de scump.
Cred că, în final, trebuie să ne întrebăm dacă, pentru noi, stabilitatea înseamnă chiar neapărat să fim proprietari sau dacă putem găsi alte forme de siguranță și satisfacție.
Voi ce ați simțit sau ce v-a determinat să vă gândiți dacă să achiziționați sau nu un imobil, și care au fost factorii principali de decizie?