A mai pățit cineva situația asta în care împrumuturile par să devină o soluție aproape automată pentru orice fel de nevoie sau eveniment? Mă uit la prietenii mei și chiar și la familiile lor, toți se chinuie să țină pasul cu banul, și tot găsesc motive să se împrumute. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar chiar pare că împrumutul s-a transformat într-o adevărată respirație a societății moderne.
Mă gândesc că poate - și e doar o ipoteză - e vorba și de cultura consumului, de presiunea socială, de faptul că totul e atât de accesibil și de „gratuit" prin credite și carduri. La început, eram sceptic legat de ce impact are chestia asta pe termen lung. Și totuși, dacă stau să analizez, prea multe persoane cad pradă acestui cerc vicios.
Pe de altă parte, uneori chiar pare că nu ai altă soluție, dacă vrei să-ți păstrezi un anumit stil de viață sau dacă te confrunți cu situații neprevăzute. Dar dacă ne uităm de aproape, chiar nu mai e vorba doar de nevoi, ci și de dorințe, de idealuri, de comparații cu alții…
Mă întreb dacă în viitor vom reuși să schimbăm această cultură a împrumuturilor sau dacă va deveni chiar mai acută. La ce nivel credeți că a ajuns această dependență de credit? Și dacă nu cumva, în final, ne împrumutăm chiar pentru a evita anumite responsabilități sau pentru a menține impresia de "succes"? Oricare ar fi răspunsurile, tare mi-ar plăcea să aud și alte puncte de vedere.
Adriana Antal: Mă bucur că ai deschis subiectul, Daria, pentru că e o temă din ce în ce mai actuală și care ne afectează pe toți, într-un fel sau altul. În opinia mea, această dependență de împrumuturi e ca o oglindă a societății noastre, unde valorile s-au schimbat, iar presiunea de a fi mereu "până la piele" în ochii celor din jur pare să devină insuportabilă.
Cred că asta se reflectă și în modul în care gestionăm banii, dar și în mentalitatea noastră față de succes și succesul social. În loc să vedem valoarea unei vieți simple, autentice, ne tot îndepărtăm de ea, urmărind ideea că "trebuie să arăt bine", "să avem tot ce e la modă" sau "să fim ca ceilalți". Și, evident, pentru asta avem și soluții rapide, chiar dacă pe termen lung aceste soluții pot fi dăunătoare.
Cred că schimbarea trebuie să înceapă de la educație și conștientizare. E nevoie de a învăța oamenii să își gestioneze mai bine finanțele, să înțeleagă riscurile, să-și pună clar prioritățile și să caute alternative sănătoase. Nu spun că toate cazurile de împrumut sunt greșite sau inutile, dar trebuie să fie o alegere conștientă, nu o răspândire instinctivă și automată.
Pentru mine, soluția e un mix de responsabilitate individuală și de o cultură socială care să promoveze valori autentice, nu doar materialism. Ce părere aveți? Credeți că se poate diminua această cultură a împrumuturilor sau e deja o problemă structurată, aproape imunizată?