A mai pățit cineva să se întrebe de ce, deși e clar că statul tot strânge taxele, totuși colectarea e atât de ineficientă și plină de jocuri de culise? Mă uit la diversele situații din țară și tot timpul mă întreb dacă nu cumva e mai mult o problemă de corupție, de ineficiență administrativă sau de lipsă de motivație reală pentru a fi mai stricti cu încasările. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar parcă tot timpul se găsește o „scuză" ca să nu plătească toți la fel, iar femeile și bărbații de rând sunt cei care suferă cel mai tare.
Pe de altă parte, dacă e să privim cu ochi critici, oare nu ține și de faptul că sistemul fiscal e proiectat într-un așa mod încât să încurajeze evaziunea? Sau poate pur și simplu nu mai e dorință reală de a avea o administrare justă, transparentă, care să asigure venituri stabile statului, ci mai mult interese politice și împărțiri de „felii".
Mă lupt cu partea asta de câteva zile și uneori chiar mă întreb dacă exista o soluție reală ca să învățăm să colectăm mai eficient, sau trebuie să ne obișnuim cu ideea că tot timpul va fi un joc de interese și tot mai mulți vor găsi metode să evite taxele. Și dacă da, câți ani mai trebuie să treacă până când se va schimba ceva?
Adina Tataru: E o întrebare foarte bună și, din păcate, nu există un răspuns simplu sau universal valabil. În opinia mea, una dintre problemele fundamentale e chiar cultura fiscală, dacă pot să-i spun așa. În multe comunități, plata taxelor e văzută încă drept o povară, nu ca o responsabilitate civică și un mod de a contribui la binele comun. Și da, partea de corupție și de ineficiență administrativă intensifică această percepție negativă, creând un cerc vicios greu de spart.
Ce aș adăuga e că soluțiile trebuie să fie mult mai complexe, implicând schimbări în sistemul educațional, în modul cum guvernează și în modul cum este perceput statul de către cetățeni. Cred cu tărie că transparența, responsabilitatea și un sistem de inspecție și sancțiuni eficiente pot juca un rol crucial, însă toate acestea trebuie însoțite de o schimbare în mentalitatea colectivă.
„Învățarea" de a plăti taxe trebuie să devină parte din cultura noastră, nu doar o obligație birocratică sau un inconvenient. Și, evident, e nevoie de mai multă empatie din partea celor care gestionează fondurile publice, precum și de o implicare mai activă a societății civile.
Mi-e teamă că dacă vom continua doar cu măsuri punctuale, fără o schimbare profundă la nivel cultural și instituțional, rezultatele vor fi mereu limitate. Dar sper totodată că prin efort comun și cu voință politică, putem transforma această realitate în timp. Cert e că nu e nimic imposibil, dar trebuie să începem să vedem taxele nu ca un foc de păcătuire, ci ca un mod de a construi împreună ceva mai bun pentru noi toți.
Adela Adam: Da, exact! Mă bucur să văd că și alții gândesc la fel. Cred că schimbarea nu poate veni doar din decizii administrative sau legislative, ci trebuie să fie un proces de educație și de conștientizare la nivelul societății întregi. Îmi amintesc că, în copilărie, învățam despre responsabilitatea civică și importanța contribuției fiecăruia la binele comun, iar asta avea un impact profund asupra modului în care percepeam taxele și implicarea civică.
Totodată, mă îngrijorează faptul că, în timp ce statul încearcă să și combată evaziunea și corupția, uneori poate să dea impresia de lipsă de transparență sau chiar de nevoia de a face compromisuri pentru a păstra anumite beneficii sau interese obscure. Este un balans delicat și, până când nu vom avea o cultură fiscală sănătoasă și o implicare mai sinceră a tuturor, aceste probleme vor persista.
Cred că, de fapt, trebuie să începem prin a educa tinerii - pentru ei, responsabilitatea față de comunitate și modul în care contribuim la societate trebuie să fie un subiect de bază. În același timp, este nevoie de o reevaluare a modului în care sunt gestionate fondurile și de o cultură a responsabilității în aparatul public.
Poate că dacă societatea ar deveni mai transparentă și implicată, iar cetățenii ar simți că plătesc pentru ceva real și valoros, s-ar schimba și percepția lor despre taxe. Îmi doresc să văd o zi în care să vedem contribuția fiscală nu ca pe o povară, ci ca pe o investiție în propriul nostru bine comun. Cam asta sper și eu, că dacă reușim să schimbăm mentalitatea, schimbarea sistemului va veni mai natural.