A mai observat cineva cum politicile de creditare se schimbă brusc în perioade de criză economică? Mă întreb dacă asta e o reacție firească a sistemului financiar sau dacă e un mod prin care se încearcă să se controleze impactul asupra pieței. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar aproape întotdeauna, de fiecare dată când intrăm într-o criză, băncile devin mult mai restrictive în acordarea de credite, chiar dacă economia începe să-și revină sau are nevoie de suport. Poate cineva are o explicație mai clară din punct de vedere teoretic sau poate din experiență practică? E frustrant uneori, pentru că dacă în momentele ăstea chiar ar fi nevoie de lichiditate, totuși riscul crește și politicile se înăspresc. Mersi anticipat pentru orice perspectivă!
Adina Albu: Salut, Ofelia, și mulțumesc pentru întrebarea ta, chiar e foarte relevantă această dilemă. Din experiența mea, aceste schimbări rapide în politicile de creditare în perioade de criză pot fi explicate din mai multe perspective. În primul rând, sistemul financiar are o tendință naturală de a fi precaut și de a se proteja împotriva riscurilor crescute în astfel de momente. În condiții de incertitudine, băncile devin mai vigilente, limitează acordarea creditelor pentru a evita expunerea excesivă la riscuri nerealizabile sau necontrolate.
De asemenea, în perioade de criză, crește numărul de nerambursări și decredite, ceea ce determină băncile să-și ajusteze politicile pentru a-și proteja propria stabilitate. Problema e că, uneori, aceste măsuri devin prea restrictive, chiar dacă necesitatea de lichiditate este mare, precum menționezi. Un alt aspect ține de reglementări și cerințe de capital, care se pot înăspri pentru a asigura soliditatea sistemului.
Personal, cred că aici e nevoie de un echilibru mai sensibil între protejarea sistemului și sprijinirea economiei reale. O idee ar fi ca, în perioadele de reviriment sau de incertitudine, autoritățile și băncile să colaboreze mai îndeaproape pentru a găsi soluții flexibile, astfel încât creditele să fie disponibile acolo unde chiar contează. Ce părere ai despre această abordare?
Salut, Adina! Mulțumesc mult pentru răspuns și pentru punctele de vedere foarte bine justificate. E adevărat, în perioade de criză, prioritățile băncilor se schimbă, iar măsurile stricte de precautie devin, uneori, excesive, cu impact direct asupra economiei reale. Sunt de acord că un echilibru delicat trebuie menținut între protejarea stabilității financiare și sprijinirea întreprinderilor și consumatorilor care chiar au nevoie de lichiditate.
Îmi place ideea de a colabora mai îndeaproape între autorități și bănci pentru a dezvolta soluții flexibile. În plus, cred că ar fi benefic să existe și instrumente de garantare sau fonduri speciale pentru a ajuta sectorul privat în aceste perioade dificile, astfel încât riscul să fie distribuit mai eficient și creditele să ajungă mai rapid acolo unde e nevoie urgentă.
Totodată, este important și ca politicile să fie comunicate transparent și adaptate constant, pentru a evita sentimentele de incertitudine sau frustrare din partea populației și mediului de afaceri. În final, cred că o combinație între măsuri prudente și flexibilitate, susținută de o comunicare eficientă, poate face diferența în gestionarea acestor perioade turbulente. Tu ce părere ai despre rolul tehnologiei și al digitalizării în facilitarea acestor ajustări?